Ce monument e în poza de mai jos?
Ieri am prezentat Mănăstirea Voroneț din Gura Humorului - jud. SUCEAVA.
Mănăstirea Voroneț, supranumită „Capela Sixtină a Estului”, este un complex monahal medieval construit în satul Voroneț, astăzi cartier al orașului Gura Humorului, județul Suceava. Mănăstirea se află la 36 km de municipiul Suceava și la numai 4 km de centrul orașului Gura Humorului. Ea constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ștefan cel Mare. Biserica a fost ridicată în anul 1488 în numai 3 luni și 3 săptămâni, ceea ce constituie un record pentru acea vreme. De mici proporții, cu plan trilobat, având turla cu boltă moldovenească pe naos, biserica face parte dintre puținele monumente de arhitectură religioasă din nordul Moldovei care-și păstrează în mare măsură forma inițială. În anul 1547 mitropolitul Grigore Roșca, văr al lui Petru Rareș, a inițiat adăugarea unui pridvor închis, pentru care adoptă o soluție unică, în cadrul căreia arhitectura este vizibil subordonată decorului pictat: peretele de vest al pridvorului este un perete plin fără nici o deschidere, precum și pictarea zidurilor exterioare, din temelie până în streașină, lucrări ce au dat construcției o mare strălucire. Mănăstirea Voroneț a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice ale județului Suceava, dar este inclusă și în patrimoniul mondial UNESCO. Din punct de vedere geografic, mănăstirea este situată la sud de orașul Gura Humorului, pe valea râului Voroneț. Legenda originii bisericii unește două mari personalități ale destinului național românesc: ctitorul mănăstirii, Ștefan cel Mare, și cuviosul părinte Daniil Sihastru, primul stareț al mănăstirii, unul din cei mai mari sfinți pe care i-a odrăslit pământul Moldovei, sihastru și duhovnic vestit. O sfântă candelă aprinsă veghează mormântul Sfântului Daniil Sihastrul, de unde obștea mănăstirii ia binecuvântarea pentru slujbele de dimineață, după-amiază și de la miezul nopții. Încă de pe timpul domniei lui Ștefan cel Mare, dar mai ales după 1488, mănăstirea devine un important centru de credință și cultură din Moldova medievală. Ștefan cel Mare a fost cel ce a dăruit mănăstirii pe lângă o serie de moșii și mai multe cărți, cel mai relevant exemplu fiind Tetraevanghelul din 1490, dar și veșminte și odoare bisericești. Acest lucru a fost practicat și de urmașii săi la domnie, Bogdan al III-lea, Petru Rareș și Alexandru Lăpșneanu care dăruiesc sau confirmă anumite donații către mănăstire. Deseori aceste donații se făceau cu ocazia prăznuirii hramului mănăstirii, cât și la alte sărbători religioase.După 1785, (anul anexării Bucovinei la Austro-Ungaria) biserica Sf. Gheorghe a Mănăstirii Voroneț a rămas să activeze ca biserică parohială până în 1991 și o mare parte din relicvele mănăstirii au fost transferate la mănăstirile Dragomirna, Sucevița, Putna. Prin decizia nr.1 din 14 martie 1991, semnată de Î.P.S. Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, pe baza adresei Cancelariei Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe române nr. 5373, același an, Mănăstirea Voroneț și-a reluat viața monahală după 206 ani, de data aceasta fiind obște de călugărițe. Pictura interioară a bisericii datează în cea mai mare parte din timpul lui Ștefan cel Mare, anul 1496. În scenele din altar și din naos artistul a urmărit să redea îndeosebi sensul teologal al imaginilor, realizând un ansamblu solemn, dar cu vădit caracter de monumentalitate. Pictura exterioară a Voronețului, datând din timpul domniei lui Petru Rareș, este realizată la un înalt nivel artistic, fiind socotită drept cel mai reușit ansamblu al artei feudale moldovenești.
-->
Răspunsuri
ora 11.26 - 1 raspuns
Biserica–mausoleu de la Bobda, com. Cenei, jud. Timiş
În secolul XIX, cea mai importantă familie la Bobda continua să fie Csávossy. Baronul Gyula Csávossy a construit aici un castel cu 42 de camere, parcuri, diverse acareturi și herghelii. Peste drum de castel Csávossy a ridicat un mausoleu care imita bazilica din orașul ungar Esztergom.
Baronul s-a stins din viață la 10 septembrie 1911. El și cu familia au fost depuși în criptele de desubtul mausoleului. Totuși, datorită dimensiunilor, mausoleul a început cu timpul să fie folosit ca lăcaș de cult romano-catolic. Decăderea Csávossy-lor a dus la vânzarea proprietăților, în special al castelulului. Acesta a fost demolat și vândut cărămidă cu cărămidă, atunci când noul proprietar nu a putut să-și achite datoriile la bancă.
Mausoleul de la Bobda, biserica în ruină în care încă bat clopotele
Impresionanta poveste de la Bobda, unde există o biserică abandonată, într-o stare precară, și în care încă bat clopotele zilnic, ne-a determinat să reluam această poveste, tocmai pentru a nu fi uitată prea repede.
În fiecare zi, la ora 12, dar şi când sunt înmormântări, la mausoleul de la Bobda bat clopotele. Acest lucru se întâmplă chiar dacă minunanta construcţie este abandonată, iar degradarea continuă cu paşi repezi.
Unul din turnuri s-a prăbuşit în urmă cu mai mulţi ani. Dar încă există o familie de catolici în Bobda, care se încăpăţânează să tragă clopotele… Pentru mai multe decenii, de îngrijirea bisericii s-a ocupat Margareta Vasar. Acum are o vârstă şi nu mai poate. Însă atribuţiile au fost preluate de fiul eu, Iosif.
Mausoleul din localitatea timişeană este o bijuterie arhitecturală. Este practic o copie a Bazilicii din oraşul Esztergom, dar şi a Bisericii Sfântul Ştefan din Budapesta.
În secolul XIX-lea, magnatul local Csávossy Gyula a construit în Bogda un castel măreţ, cu 42 de camere. Se spune că erau elegant mobilate, împodobite cu tablouri, bibelouri, covoare, perdele din dantelă, draperii de catifea şi brocart, lampadare din cristal de Murano.
Peste drum, a fost ridicat un mausoleu, în structura căruia intra şi un impresionant loc de reculegere si rugăciune. Vitraliile au fost realizate la Munchen, iar cele două clopote, al căror sunet maiestuos a rămas neschimbat până astăzi, au fost comandate de la Viena.
“Documentele vremii păstrate cu grijă la Arhivele Naţionale ale Ungariei din Budapesta, atestă faptul că familia Csávossy era proprietara unor mari suprafeţe de pământ, agricultura fiind principala îndeletnicie şi, totodată, sursă de bani. Doarece afacerile cu cereale erau printre cele mai prospere, familia Csávossy începe să construiască la Bobda un adevărat domeniu nobiliar, format din două mari clădiri: castelul familiei şi mausoleul aflat peste drum de castel”, ne spune Flavius Sebastian Ignea, care a cercetat istoria mausoleului de la Bobda.
Povestea familiei Csávossy
Cel care iniţiază construcţia celor două clădiri emblemă pentru familia Csávossy este Gyula Csávossy, unul din marii latifundiari ai Banatului. Gyula s-a născut pe data de 16 mai 1839 în Secanj, astăzi localitate pe malul drept al râului Timiş, în Serbia. Urmează studiile superioare la Viena şi Budapesta, studiind între altele şi dreptul. După finalizarea studiilor, se reîntoarce în Banat.
Prima soţie, Valeria-Magdalena Szemö (1843-1889) îi dăruieşte lui Gyula nici mai mult, nici mai puţin decât 10 copii. La trei ani de la moartea acesteia, în septembrie 1892, Gyula se căsătoreşte a doua oară cu Josephine von Spiegelfeld, care la rândul ei îi dăruieşte încă doi copii: József, născut în 1894, şi Endre. Acesta din urmă vede lumina zilei trei ani mai târziu decât fratele său, în 1897.
“În tot acest timp, la Bobda se pun bazele mausoleului, în anul 1860, şi, câteva decenii mai târziu, începe şi construcţia castelului, care este finalizat în anul 1889. În forma sa actuală, mausoleul familiei este terminat în anul 1908, fapt atestat şi de inscripţia de pe cele două clopote, fabricate la Timişoara, în atelierele lui Antonius Novotny. Anul 1904 urmă să aducă familiei Csávossy înobilarea acesteia şi deci intrarea într-o nouă aripă a societăţii, cea de aristocraţi maghiari. Actele de înobilare se păstrează de asemenea la Arhivele Naţionale ale Ungariei”, a mai spus Ignea.
Sfârşitul familiei Csávossy avea să vină cu puţini ani înaintea căderii Imperiului Austro-Ungar. În anul 1911, pe 27 Ianuarie, Josephina se stinge din viaţă. Este înmormântată în cripta de sub Maousoleul Familiei Csávossy. În toamnă aceluiaşi an, baronul Gyula Csávossy de Csávos és Bobdai trece la cele veşnice. Putem considera deci anul 1911 ca fiind începutul sfârşitului pentru domeniul de la Bobda.
Sfârşitul familiei baronului de Bobda
După Primul Război Mondial, când Banatul este fărmiţat, viaţa începe să fie din ce în ce mai grea pentru urmaşii baronului de Bobda, astfel că ultimii copii ai lui Gyula, părăsesc pentru totdeauna pământul Banatului în anul 1925, stabilindu-se în Canada.
În jurul anului 1909 a fost făcut un act de donaţie din partea lui Gyula Csávossy care a lăsat mausoleul comunităţii romano-catolice din Bobda. În 2009 actul a fost reînnoit şi acum se află în proprietatea Episcopiei Romano-Catolice Timişoara.
Potrivit informaţiilor de pe site-ul Enciclopedia României, baronul a construit "un castel cu 42 de camere, parcuri, diverse acareturi şi herghelii. Peste drum de castel, Csavossy a ridicat un mausoleu care imita bazilica din oraşul ungar Esztergom".
"Baronul s-a stins din viaţă la 10 septembrie 1911. El şi familia au fost depuşi în criptele din mausoleu. Totuşi, datorită dimensiunilor, mausoleul a început cu timpul să fie folosit ca lăcaş de cult romano-catolic. Decăderea Csavaossy-lor a dus la vânzarea proprietăţilor, în special al castelului. Acesta a fost demolat şi vândut cărămidă cu cărămidă, atunci când noul proprietar nu a putut să-şi achite datoriile la bancă”, potrivit aceleiaşi surse.
"După cel de-al Doilea Război Mondial mausoleul-biserică a fost profanat de însuşi primarul comunei, fapt pentru care a fost condamnat la 2 ani de închisoare. În 1950, Bobda a trecut sub administrarea comunei Cenei. Între 1951-1956, din Bobda au fost deportate în Bărăgan 60 de persoane".
După Revoluţia din 1989, monumental a fost iarăşi abandonat.
Acoperişul nu mai există în mare parte, turla stă să cadă, iar pereţii sunt scorojiţi. Din fotografii se vede un clopot, iar pe frontispiciu a rămas inscripţia: "Fie ca ajutorul divin să rămână întotdeauna cu noi".
Unul dintre urmaşii baronului a făcut câteva precizări pe Facebook despre construcţia realizată de fratele stră-străbunicului său:
"Biserica-mausoleu din Bobda a fost construită de fratele stră-străbunicului meu, baronul Csávossy Gyula, de religie romano-catolică. Descendenţii săi au emigrat în 1925 în Canada. Baronul a murit încă în anul 1911, iar mausoleul l-a lăsat comunităţii locale, în schimbul unei administrări ca un bun proprietar. După incheierea celui de al Doilea Război Mondial, primarul de atunci a dispus spargerea cavourilor nobiliare, în speranţa găsirii unor comori. Sub privirile stupefiate ale localnicilor prezenţi, s-au prădat mormintele, fără a se găsi vreo comoară importantă. Din spusele localnicilor reiese că, în schimb copiii din zonă s-au distrat copios, jucând fotbal cu craniile donatorilor, până când nişte oameni de bună credinţă au adunat rămăşitele pământeşti provenite din mormintele vandalizate şi le-au înmormântat creştineste în Cimitirul catolic. Primarul de atunci pentru faptele sale a fost condamnat la doi ani închisoare, între anii 1946-47. Dar vandalizarea bisericii a continuat... În prezent, nu există comunitate romano-catolică în Bobda. Comunitatea locală, proprietara unui monument istoric de mare valoare odinioară, nu are bani şi poate nici interes să investească într-o lucrare de reabilitare... Gurile rele spun, că şvabii romano-catolici plecaţi din zonă ar fi făcut o donaţie de nu se ştie câte mărci germane după 1989. Cine ştie unde au ajuns banii? Sic transit gloria mundi”, a povestit Csavossy Gyorgy.