Fug adesea de arșița verii în grădina casei, la umbră. Mă însoțesc cărțile și caietele mele. Se anunță încă din primele ore o zi toridă, cu un soare arzător. Am pregătit o felie de pepene, compot de vișini, multe fructe. Grădina casei mele este foarte frumoasă. Deseori după o ploaie curcubeul strălucește printre flori. De fiecare dat când rătăcesc noaptea pe cărarea din grădină simt respirația florilor. Anotimpul meu preferat este acela când plesnesc bobocii, când florile prin viață, cânt pomii se încarcă de fructe. Câteodată îmi beau cafeaua în curte, privesc un nou răsărit, printre cântecul minunat al păsărilor. Am în grădină o parcelă cu nisip, unde cresc de mulți ani bostanii mamei mele. Frunze mari îi acoperă, subîncrengături dese se lipesc de pământ .
- Bună dimineața, frumoasă grădină! Sunt câteva zile de când tata mi-a spus zâmbind "...te împroprietăresc cu această grădină."A plecat după câtea zile la cer.
Așa spun în fiecare dimineața, indiferent de anotimp. Aici mă refugiez de zgomotul străzii, de căldura asfaltului, de soare. Printre cărți uit cum trece timpul, și de multe ori nu aud când mama mă strigă la masă. Astăzi vin la mine câțiva colegi, știu cât de bine este la mine în grădină. Au sosit, îi întâmpin cu un pahar de compot rece. Dan vrea și o felie de pepene. Ramona mănâncă câteva caise, curioasă mă întreabă:
- Draga mea aici este un mic rai. Atâta liniște, parcă sunt sus pe munte, atâta verdeață. Vreau să stau pe șezlong la soare, să mai adaug puțin bronz. Ce ai mai citit în ultimul timp?
- "O viaţă de om", de Giuseppe Ungaretti, o carte care te ţine prizonier printre versuri, nu te lasă să treci mai departe, te provoacă să meditezi la fiecare cuvânt al lor, te obligă să le vezi de-aproape, să le ţii în palmă, să le miroşi, să dai tu un nume durerii din ele.
- Cartea pentru mine este o deschidere către locații multe, o călătorie în gândurile și sufletele altora.
- Dragele mele, prin paginile cărții fac mici călătorii de fiecare dată. Văd și descopăr ceea ce altfel poate nu aș fi avut șansa să cunosc.Acum merg să pregătesc o cafea turcească. Trebuie să vină Cori și Mircea.
- Priviți cerul, s-a întunecat, nu-mi place când tună, nu-mi place când este furtună. Merg la poartă, cred că au venit cei doi.
- Salut prieteni, am adus cu noi și ploaia, spune Cori. Dar am mai adus două doamne dragi, Margo și Rodica.
- Mircea ce vrei să servești, știu că ții regim.
- Sunt bine, despre discutați? Am senzația că v-am întrerupt.
- Vorbeam despre cărți, despre puterea lor de a ne deschide mintea și sufletul
- Eu nu prea mai am timp să citesc, călătoresc mai mult noaptea. Când ajung acasă de multe ori nu mai pot nici să mănânc.
- Vă mai amintiți dragii mei - spuse Margo- de plimbările noastre pe malul Dunării,de bărcile pescărești cu vâsle, de vapoarele pline care veneau și plecau departe. Nu am timp să scriu, cred că nu prea mă pricep, dar știu să povestesc bine.
- Nu vreți să face o mică plimbare prin orașul nostru Brăila. Deja s-a mai răcorit puțin afară. Când ne întoarcem vă servesc cu mult pește. Rodica, știu cât de mult îți place peștele.
- Da, mergem pe faleza, proaspăt asfaltată, cu băncuțe la umbra salciilor bătrâne. Poate ne întâlnim acolo și cu Aristide, știu că se întâlnește acolo cu câțiva greci în fiecare seară.
- Am pornit pe bulevardul plin de verdeață și bănci. Copii, tineri și mai puțin tineri se odihneau, se jucat, cântau. Fiecare bulevard are o istorie frumoasă. Pentru noi, cei născuți și crescuți aici, Brăila începe cu bătrânul Danubiu, cu bustul lui Traian, cu Teatrul "Maria Filotti"...."Miroase" aici a lume cosmopolită, a oraş în care, altădată, mişunau de-a valma căruţe încărcate cu saci de grâu, hamali cu umerii grei de atâta muncă în port şi copii care băteau mingea din cârpe pe macadam.
- Καλησπέρα
- Seara bună Aristide! Ce mai faci?
- Iaca, și eu pe aici, am fost puțin la bibliotecă. Merg spre casă, sunt puțin obosit.
- Nu vrei să mergi cu noi, departe de căldura străzii, la mine în curte să mâncăm câțiva pești.
- Astăzi nu, dar mâine vin la tine, la scordalea. Vă sărut, până mâine.
Ne plimbăm prin acest oraș de legendă, care îmbină trecutul cu prezentul la tot pasul. Ne oprim câteva clipe, ascultăm slujba la Biserica "Buna Vestire" biserica comunitătii grecești din Braila. Vin aici de mulți ani, alături de bunici mei greci. Cred că nu știam să vorbesc bine, dar știam o rugăciune. Mii de credincioşi din toată ţara au trecut pe la Biserica Greacă la Izvorul Tămăduirii. Izvorul Tămăduirii transformă oraşul dunărean în centru al Ortodoxiei, loc de pelerinaj pentru credincioşi sosiţi din toată ţara. Anul trecut, 20.000 de suflete au fost prezente la Biserica Greacă, în Săptămâna Luminată, pentru a lua apă sfinţită.
- Să mergem după slujbă în Grădina Mare.
- Vrea să revăd Casa Memorială " Panait Istrati", Chioșcul Muzicii și Castelul De Apă.
- Mircea, mâine vreau să te duc la Teatrul "Maria Filotti", bunicii spuneau Teatrul Rally. Ai fost plecat mulți ani, mai ții minte spectacolele , mai ții minte ce tineri eram?
- Copii îndrăgostiți de muzică, de poezie, de tot ce era frumos atunci pentru noi. Acum este altfel....Acum sunt multe incorectitudini!!!!!!!
Obosiți, după o așa plimbare ne-am reîntors acasă, în grădină. Țânțarii au început să ne facă probleme.Am adus un aparat moder, și am scăpat de ei. Repede am acoperit masa cu multe bunătăți pescărești. Ramona a pus pe foc apa pentru mămăligă. Erau toți tăcuți și înfometați. Cori caută chitara....
- Ce vreți să vă cânt? Ceva de Adrian Păunescu, ceva grecesc....
- Ce vrei tu, dar vrem să mâncăm.
După puțin timp intră pe poartă Aristide. Vine încet pe cărare, nu a rezistat tentației, a urcat în mașină , a venit direct în grădină.
- Καλή τύχη!
- Bine ai venit! Te las să mănânci, dar vreau să ne cânți ceva.
- Fac ce vrei tu, dar dă-mi scordalea, nu mai pot de poftă. Am terminat de mâncat, am strâns repede totul. Zorro, ciobănescul meu corb se odihnește lângă noi. Aristide începe să cânte, ochii îi strălucesc, vocea și chitara se contopesc.
- Mai cântă fanfara în chioșcul din Grădina mare?
- Nu Cori, de mulți ani nu am mai ascultat muzica ceea frumoasă. Îmi este dor de anii copilăriei, când mergeam cu barca pe Dunăre, printre nuferi și sălcii.
- Au plecat departe acele vremuri, au plecat departe și cei care ne-au dăruit puțin din sufletul lor.
- Ceva ne-au lăsat, cărțile, picturile, muzica lor.
Pe cer luna, prietena noastră ne amintește ora. Prietenii mei se pregătesc să plece.Margo taie câțiva boboci de trandafir. Zorro îi conduce la poartă, îi salută cu un lătrat. După puțin timp se așterne liniștea în grădină. Zorro mă privește și parcă mă întreabă ceva. Merg în casă și aduc o cutie cu mâncare. După cinci minute doarme la picioarele mele. Prieten bun, mai bun decât omul. Ascult în surdină Mireille Mathieu. Privesc cerul, este senin, stelele l-au invadat. În grădină stau, scriu ceva atentă, privesc iar calendarul, trec repede anii. Amintiri, amintiri...
Nicoleta Mija
număr de cuvinte: 1200;
număr de personaje: 8; Eu, Ramona, Dan, Cori, Mircea, Rodica, Aristide, Zorro
cuvinte impuse: : soare, căldură, cafea, rătăcire, furtună, plimbări, noapte, bronz, nisip, cărare (10)
cuvinte dificile (100%)
cuvinte din cincisprezece litere: subîncrengături,incorectitudini, împroprietăresc
-->
Răspunsuri
Nicoleta, la tine perseverenţa şi ambiţia te caracterizează. E adevărat, textele tale sunt mai mult descriptive, dar tu, cu modestie, ai acceptat toate comentariile, ai răspus fugitiv - dar mai mult, nu ai acumulta comentarii formale. Toate ţi-au detaliat un aspect al lucrării comentate.
Meriţi felicitări pentru tenacitate, pentru răbdare... pentru acceptarea critiucilor sau felicitărilor în aceeaşi măsură.
O recomandare: treci peste orice inhibiţii şi acordă cu curaj şi tu note celorlalţi! Şi note mari şi note mici. Nu are importanţă, căci sunt sigur că le vei justifica cum au făcut-o toţi în cazul tău. Multe felicitări şi succes în continuare!
Mulțumesc! Nu comentez, fiecare știe ce face. Nu voi face comentarii, sunt oameni de specialitate care trebuie să facă.În rest, felicitări pentru toți cei care au muncit. Și mâine este o zi!
TOTAL NOTE: = 37,35
Chiar şi titlul de duce automat cu gândul la nişte pagini de jurnal, nişte note de facebook - e mai la modă acum, am observat. Nişte amintiri plăcute despre evenimente petrecute cu cei dragi. Nota mea este tot 8.
Sunt cateva zile... Peste câteva zile...Atenție mare la exprimare!
Cred că poți mai mult. Nota mea 7.
Ei, parcă arată altfel (avem în sfârşit liniuţe de dialog). Iar povestioara noastră pare o nptî de plimbare. Nu ştiu, nu surprind o acţiune, un suspans un ceva care să mă facă să o recitesc. Rămânem şi aici pe 7
Din punct de vedere al temei, despre care ne tot necăjește domnul Muntean, părerea mea este că acest text se încadrează în idea de „Rătăcind printre vacanțe”. Felicitări!
Din păcate însă am numărat cel puțin șase litere lipsă din cuvinte. N-aș vrea să vă supărați pe mine, dar totuși e… concurs. Personajele sunt multe, intelectuale, dar prea cuminți pentru ca cititorul însetat de lectură să nu se plictisească. Apreciez idea de a introduce cuvinte grecești în text.
Nota mea este 8.
De când cu concursul ăsta şi cu "sarcina" Aureliei tot stau şi mă gândesc la proba cu 15 litere pe un cuvânt! Normal că în mod obişnuit nu folosim astfel de cuvinte... Şi uite că aşa dintr-o dată vezi 2,3, 6 8 cuvinte de 15 litere într-un spaţiu de 1200 de cuvinte. Ar putea părea forţat... Acum depinde şi cum le încondeiezi între celelalte cuvinte...
Ai amintiri frumoase şi frumos zugrăvite, Nicoleta!
Unii au grădini... ce minunat! Eu am o terasă! Sus, pe casă! O terasă a mea (şi nu numai). O terasă de nebunii! Mă desfăt la soare şi uneori îmi place să fiu privită...
Nicoleta, ţi-ai prezentat frumos oraşul tinereţii! Mi-a plăcut.