Plimbarea soarelui pe cărarea de nori, după finalizarea proaspetei furtuni, nu poate decât să bucure suporterii echipei de fotbal ai Franței, care urmează să susțină un meci de baraj cu echipa Noii Zeelande, pe Stade de France.
Rătăciți pe gazon, oaspeții ignoră galeria franceză care încurajează lotul cu binecunoscutul mesaj: „Allez les Bleus!”. Îmbrăcați complet în albastru, francezii după o scurtă încălzire se retrag în vestiar, salutând tribuna. Neozelandezii, cu un echipament alb complet cam necorespunzător umezelii de pe stadion, adulmecă iarba gazonului și după un contact prelungit cu balonul se retrag și ei. Vacarmul însă continuă, iar efervescențelor transmise de cele două galerii le răspunde, puțin obosit, soarele deșteptat din urgia naturii.
Partida a început de vreo douăzeci de minute, însă spectacolul fotbalistic se lasă așteptat. Patrice Evra contraatacă ca un bolid și-i pasează lui Anelka, care driblează vreo doi neozeelandezi și se apropie dureros de mult de careul echipei adverse. Balonul intră în posesia lui Malouda, care reflectează trei secunde, apoi șutează spre poartă. Încăpățânat și șocat de vacarmul atotcuprinzător, timpul cred că s-a oprit, oferindu-i șansa unui fundaș advers să-și intersecteze glezna cu piciorul fotbalistului francez. Arbitrul fluieră lovitură de pedeapsă, însă neozeelandezul Ethan, furios, împrăștie picioare pe gazon și chiar îl lovește pe un atacant francez. Ca oile se năpustesc spre el francezii, însă nu recurg la forța brațelor. În dorința de a-i tempera, mediatorul partidei apelează la fluier și ia o decizie radicală. Scoate cartonașul roșu și-l arată neozeelandezului Ethan. Spiritele s-au calmat, vinovatul părăsește suprafața de joc și partida se reia cu executarea loviturii de pedeapsă. Franța deschide scorul prin Thierry Henry, iar Ethan părăsește nervos banca de rezerve, îndreptându-se, în huiduielile publicului, spre vestiare.
Ca hipnotizat, se schimbă și foarte nervos încearcă să iasă din incinta sportivă. Nu-l reține nimeni. În parcarea stadionului, un taximetru rătăcit așteaptă finalizarea meciului sau poate însăși șoferul, neapucând să-și cumpere bilet, dorea să-i susțină mai de aproape pe Les Bleus. Ethan se apropie de autovehicul și încearcă să comunice cu cel de la volan, însă nu reușește. Acesta îi deschide ușa din spate și-i face semn să urce, dar nu i-a trecut prin cap faptul că pasagerul său a contribuit, indirect, ca echipa sa favorită să conducă în meciul care se derula în spatele tribunei.
– Où allez-vous, monsieur?
– Nici un ciu-ciu, boule! Du-mă la... Moulin Rouge.
Taximetristul n-a înțeles aluzia, nici faptul că-l jignise, însă pornește mașina și se îndreaptă spre clădirea cabaretului.
De mult timp visa Ethan să vină aici, însă distanța de la Auckland la Paris e infinit de mare atât pentru timpul său disponibil, cât și pentru bugetul lui, nu chiar de lăudat. Plătește cursa, scoțând o bancnotă de zece dolari și coboară din taxi. Vag auzise câteva povești despre înființarea acestui cabaret, dar faptul că îi va păși pragul nu a cutezat să aspire. Respiră și inspiră de vreo trei ori, încercând să-și cimenteze gândul că trupul său va pătrunde în aventuroasa clădire. Dacă ar trebui să-i ofere o notă amplasamentului n-ar ști, fiindcă dincolo de legendă, moara situată deasupra intrării i-a luat... fața.
Lângă sala de spectacol, un francez îmbrăcat în frac, cu papion roșu la gât, ține de braț o duduie cu o rochie crem, izbitor de mulată pe trup. Dintr-o limuzină albă, două perechi de tineri emancipați, decupați parcă din revistele de modă coboară șușotind. Majordonul de la intrare, îmbrăcat și el la patru ace, le verifică biletele și-i lasă să pătrundă în interior. Ca un pumnal i-a picat lui Ethan flash-ul cu biletele. Înghite un nod în sec și face câțiva pași pe trotuarul îmbrăcat cu mister. Căldura se pierde debusolată în haina nopții, iar rătăcitul fotbalist pătrunde ca-ntr-un templu în cafeneaua din apropierea grandiosul edificiu. Analizează interiorul cu ochii unui vulpoi obișnuit să cantoneze în locuri asemănătoare. Se așază la o masă și, așteptând chelnerul, elaborează un sumar recensământ celor prezenți. Comandă un suc de portocale pe care-l bea dintr-o înghițitură. Așteptând nota de plată își stabilește ordine în gânduri. „Da, recunosc că am greșit, dar și nesimțitul ăla de argentinian m-a taxat dublu. Nu era suficient penalty-ul? De ce m-a dat afară?”
– E liber?
În fața lui, o domnișoară decupată parcă din alt film, îi vorbește în engleză. Învăluit de irascibilitatea instalată pe trupu-i „flămând” se ridică și-i oferă fetei un scaun, analizându-i și blugii mulați pe picioare și decolteul obraznic. Reîntors la locul lui, privirea i se blochează în ochii de un albastru prea cuminte față de restul ambalajului. Tăcerea e ruptă de chelnerul care preia comanda:
– Două pahare de gin cu gheață, vă rog.
– Aș fi preferat o vodcă, dar... merge și gin. Eu sunt Nely și să știi că n-am vrut să năvălesc în viața ta, însă toate mesele sunt ocupate. Voi cânta aici peste zece minute și-am vrut să-mi trag sufletul. Îmi voi plăti eu ginul, nu vreau să rămân datoare.
– Ce cânți?
– Muzică country. Îți place?
– Nu mă dau în vânt, dar te voi asculta. Cât timp durează show-ul?
– Cam o oră. Te grăbești?
– Depinde...
Reprezentația lui Nely a durat cu tot cu bisuri mai bine de două ore, timp în care neozeelandezul a degustat aproape o sticlă de vodcă. A uitat și de cartonașul roșu și de eventuala bruftuială pe care i-o va administra antrenorul. Nely e ca un magnet viu pe care voia să-l simtă, să-l devoreze, sfărâmându-l sub coapsele sale pline de dorință.
Părăsesc localul aproape ultimii. El, împleticindu-se pe lângă biata fată, îi dezvăluie într-un limbaj grosolan intențiile sale. Provocatoarea duduie se face că nu înțelege ce spune, însă foarte degajată își lipește blugii de pantalonii lui, electrocutându-l.
– Să mergem în parc, aici ne vede lumea...
– Stai departe, Nely?
Nu-și mai aduce aminte ce i-a răspuns fata, însă zorii de zi îl găsesc pe Ethan părăsit pe o bancă, lângă malul Senei. Sare ca ars. Noaptea a fugit cu Nely, cu telefonul, cu toți banii care-i avea la el. Nici nu-i convins dacă „au făcut-o”... Nu mai contează asta, însă are nevoie urgentă de telefon. Avionul spre Auckland va decola la ora șaisprezece după-masă.
În parcul îmbrățișat de liniște, jocul razelor de soare cu umbra copacilor îi adâncește nervozitatea. Un coș de gunoi interpus în calea sa e demolat pur și simplu de vârful rezistent al adidasului drept. Durerea instalată instant de-a lungul piciorului încearcă să-l liniștească. „Și, în fond, ce voi face acum în țară? Explicații, penalizări, restricții. Cred că-i momentul să-mi prelungesc vacanța.” Nu este convins că ceea ce i se întâmplă e real și încearcă să se orienteze. Undeva, în depărtare, Turnul Eiffel se întinde spre soare. Hotărât să-și continue aventura pariziană aleargă înspre faimoasa construcție de oțel. Obosește repede. Vodca din seara precedentă i-a micșorat vizibil condiția fizică, dar nu renunță la plimbare. Chiar dacă i-a intrat nisip în pantofi și bronzul i s-a instalat rapid pe fața sa pierdută într-o lume necunoscută, scheletul de oțel îl atrage de o sută de ori mai mult ca Nely. Din vârful Turnului Eiffel va face cu mâna avionului care va părăsi capitala Franței îndreptându-se spre Noua Zeelandă și coborând la baza turnului ori își va prelungi vacanța, ori își va croi un nou destin.
Notă de subsol:
numărul şi identitatea personajelor: 1. Ethan, 2. Nely, 3. Patrice Evra, 4. Anelka, 5. Malouda, 6. Thierry Henry, 7. arbitrul argentinian, 8. suporterii francezi, 9. taximetristul, 10. majordonul, 11. tinerii eleganți, 12. chelnerul.
numărul de cuvinte din text: 1200
lista cuvintelor impuse în forma folosită în text:
soare: soarelui, soarele, soare |
căldură: căldura |
cafea: cafeneaua |
rătăcire: rătăciți |
furtună: furtuni |
plimbări: plimbarea, plimbare |
noapte: nopții, noaptea |
bronz: bronzul |
nisip: nisip |
cărare: cărarea |
cuvintele de 15 litere: necorespunzător, efervescențelor, atotcuprinzător, amplasamentului, irascibilitatea – 5 (cinci)
procentajul cuvintelor unice: 55 %
-->
Răspunsuri
TOTAL NOTE: = 36,79
Le sugerați celor două personaje să-și continue idila pe malul mării, domnule Muntean? Eu știu... Dacă n-a „mers” la Paris, nu cred că Ethan o poate ademeni pe Nely cu un pahar de vin roșu și lumânări aprinse printre scoici și nisip fierbinte. Valurile vieții și momentul Paris au rămas totuși un mister și-n proză. Încadrarea textului în limita a 1200 de cuvinte, nu mi-a permis să dezvolt în ce condiții s-a despărțit ea de ex-fotbalistul neozeelandez. Ceea ce mă bucură însă a fost faptul că am reușit cu acest text să obțin cel mai mare procentaj de cuvinte unice, și printr-o sumară analiză e... destul de mare - 62, 08% (745).
P.S. Din grabă eu am menționat procentajul folosind al doilea motor de căutare sugerat.
Ne mutarăm - ca să zic aşa - pe alte meleaguri (acum şi pe-acolo e căldură mare, domnule). Un tărâm al romantismului, dar se pare că al unui romantism mai aparte. Nu vreau să judec personajele. Ele acţionează ca în viaţă şi noi, cei ce le privim aproape că nu avem cum să intervenim.
Totuşi nota mea este 8.
Vă mulțumesc pentru popas și notă.
Nu știu dacă există mijloc de transport în comun direct de la Stade de France la Moulin Rouge, dar Ethan, personajul meu, dacă ar fi luat autobuzul și ar fi constatat că nu poate pătrunde în interiorul cabaretului fără bilet cumpărat anticipat, poate s-ar fi reîntors la stadion cu autobuzul pe sens invers. Dar o mai întâlnea pe Nely? Sigur s-ar fi ales praful și de proza mea și de aventura lui pariziană.
Parcă după Honolulu nici nu se putea să nimerim mai bine la Paris, Moulin Rouge etc. Avem un pic de suspans, o mică istorioară - cam reală de altfel - nota mea este 8 mori roşii:
Locul unde Ethan, protagonistul acestei proze, și-a dorit să ajungă. Din păcate n-a fost să fie...
P.S. Vă invit, cu drag, la lectură.
Ne pălimbăm, ne distrăm, aţi ales mai tot registrul geografic... Şi are un pic de iz amoros, cu surprize bineînţeles... Merită o notă de
(9)
Sunt onorată, dragă Rodica, pentru nota pe care mi-ai oferit-o. Îți mulțumesc.
Interesantă! Nu-mi place fotbalul dar salut ideea! Nota mea e 8!
-
1
-
2
de 2 Următor →