Toate florile în pădure frumos au înflorit,
Într-o zi de primăvară un cerb mic se juca
Să treacă peste râul rece mereu el încerca,
Doi ochi răi, vicleni de mult timp l-au urmărit.
Lângă pădure era un sat, era și biserica,
Sus pe munte cerbul mugea, la trap a pornit,
Omul rău cu pușca pregătită nu l-a nimerit,
Când a fugit i-a căzut de pe cap... șapca.
Cu patru câni mari i-a încolțit paznicul pădurii ,
A recunoscut repede șapca, știa bine omul,
Cerbul mare și puii liniștiți iarbă grasă pășteau.
Aruncau spre paznic și multe, urâte injurii,
Paznicul își urma linștit prin pădure drumul,
De mulți ani natura și omul bine se cunoșteau.
-->
Răspunsuri
Nota 7
Eu aș fi dat cu șapca de pământ,
Fără să-mi pese de cerbi sau de câini,
Dar mai contează al meu gând?
Ofer un opt, prelins din... mâini.
Nu am înţeles eu biune cine arunca injurii către paznic... Dar aşa sunt eu mai neînţelegător... O poveste, o întâmplare, poate mai puţin un cântecel... nota 7
.