Zâmbesc, deschid albumul plin de amintiri,
Frunzele obosite se odihnesc pe pământ,
Trandafirul trist este mângâiat de vânt,
Adun în suflet ale copilăriei dragi povestiri.
Vara pleacă, aruncă al ei verde veșmânt,
A început să plouă iar, cerul adună oștiri,
Îmi aduc aminte de ale căprioare priviri,
Privesc multe imagini, fac un jurământ.
Codrul este ruginit, nu mai este verde,
Octombrie aruncă covoare roșii pe munte,
Răsună din imagini al cerbului bocănit.
În pădure, printre frunze ce dorm m-aș piede,
Să întâlnesc numai cu cerbul cu stea în frunte,
Amintiri, imagini... am mereu multe de povestit
-->
Răspunsuri
Și eu zâmbesc... greșelilor de tehnoredactare neputincioasă. În ultima terțină, nu știu, parcă ar fi și-un dezacord. Nota mea este un șapte cu mare indulgență.
ale căprioarei în loc de ale căprioare priviri... În rest cam monoton... deja am 30 de sonete citite până acum şi nu simt ceva care să fie mai acătări. Nota mea este 8
.