E noapte și vântul bate mai rece,
Stau lângă foc privesc o mică pictură,
Cerbii nu țin cont de temperatură,
Pe stradă numeni acum nu mai trece.
Mai fac pe foaia scrisă o mică corectură,
Vântul geamurile rău le mai scutură,
Cerbul din sonetul meu nu vrea să plece,
Mă urmărește atent, gândul să-l adumece.
E noapte și luna pleacă mai departe,
Tu stai și citești la tine-n mansardă,
În noapte cerbul vrea bine să se ascundă.
De zori câteva ore ne mai desparte,
Focul în sobă începe frumos să ardă,
Până la miezul nopții mai este o secundă.
-->
Răspunsuri
Cu sau fără „secunde” mă izbesc din nou de greșeli de tehnoredactare. Nota este șapte.
Nu vreau să fiu rea, pe cuvântul meu de onoare! Dar aici se amestecă cerbii cu sonetul, cu temperatura, cu strada unde nu trece ,,numeni'', cu corectura. Offf! Scuză-mă, aici nu-ţi pot da notă.
Find pe ultimile 10 minute postarea (crearea sunt convinsă că ar fi fost cu mult mai dinainte)... se mai strecoară şi cîte o literă mâncată (nu prea ştiu eu cum, a scăpat la autocorectură)...
Da, o încercare "dură" pe care aţi trecut-o cu bine, dnă Nicoleta, chiar dacă eu am fost mai drastic cu dv. În definitiv aici am venit să experimentăm noi oportunităţi individuale.
Aici, nota mea este 9
!
10! Un sonet plin de mister...
Oooo, salu Petru! De când nu te-a mai văzut lumea! Ne-ai fi fost de ajutor în acest miniconcurs. Fac pe moderatorul şi te aşteptăm cu drag la următoarele ediţii!
