Din valurile mării soarele răsare. Tu vii tiptil, mă ei în brațe. Din razele de soare împletești iubirea în sufletul meu. Ne pierdem printre valurile mării, ne atingeam braţele goale, fără să ştim, noi plutim. Revenim pe nisipul fierbinte, mă săruți pe frunte. Astăzi dimineața ne-am contopit cu valul, într-o simbioză perfectă cu valul.Mi-am scufundat picioarele în nisipul fierbinte, tălpile peste cioburi de scoici au călcat. Rânduri scrise azi, rânduri scrise ieri, se leagănă vântul sărat.
- Bine ați revenit la mare, vă cunosc, veniți de mulți ani aici.
- Da, așa este. Îmi aduc aminte.... Radu?
- Niky îți amintești, acum doi ani te-a ajutat printre valuri.
- Așa este, mereu mă rog pentru sănătatea ta. Vrei o cafea, am adus în termos.
- Mulțumesc, meseria asta este frumoasă, sfidăm mereu al mării viu tumult. Pe furtună, pe ploaie, vânt, ceață suntem aici. Viața este frumoasă, noi trebuie să salvăm multe vieți.Nu-mi place supraîncălzirea.
- Și profesia mea este grea, partea electromecanică, este pasiunea mea. Am grijă de mine, am grijă de mulți oameni.
Fuge, fluierul îmi sparge timpanul, două persoane s-au avântat printre valuri. Le face semn de pe mal alt salvamar. Steagul le atrage atenția, dar nu înțeleg. Pe mulți îi fură valul...... Înoată printre valuri trei salvamarii, valurile câteodată îi ascund. Au ajuns la cei doi temerari. Vin greu spre mal, cei doi sunt foarte supărați. Întinși pe nisip, sunt ajutați de un cadru sanitar. Și-au revenit, salvamarul le mai spune ceva. Cu privirile în jos, mulțumesc și nu mai spun nimic. Marea s-a mai liniștit, a dus la mal scoici, melci...
- Știi să înoți foarte bine, reușești ce alții nu pot.
- Am făcut armata la marină, îmi place să înot, Dunărea este prietena mea.
- Eu sunt speriată de apă, stau numai la mal. Nimeni nu m-a convins, nici Niky.
Salvamarul pleacă mai departe. Printre valuri pescărușii ating zarea în depărtare. La malul mării nu este decât un singur anotimp. Iubirea este ca marea, uneori liniștiră, alteori furtunoasă. Sufletul ca o corabie este purtat de valurile iubirii. Un bun cârmuitor știe să înfrunte valurile iubirii este prind în mrejele iubirii. Ce ar face o barcă fără apă, ce ar face sufletul fără iubire.Pământul arde,printre razele de foc, alergăm în apa marii. Cu greu ne-am despris din îmbrățișarea valurilor.. Fără să mai scoatem o vorba ne-am luat de mână și am plecat mai departe să ne plimbăm… câteva minute, niciunul dintre noi nu a scos un sunet…
- Vreau să mâncăm ceva. Nu văd salvamarul, merg să-l caut. Îl invit la un pahar de vin. Acum doi ani nu l-am găsit.
- Foarte bine, este poate plecat, dar mâine te rog să nu uiți. Întreabă-l pe colegul lui, îl caută prin stație.
- Așa este, ai mereu dreptate.
După un sfert de oră, salvamarul Radu vine lângă bărci. Îl invităm la un pahar de vorbă și la câteva scoici.
- Mulțumesc din suflet, seara sunt mereu singur pe cărarea vieții, copiii au viața lor.
Așa am aflat o poveste de viață grea, dar frumoasă. După două ore ne-am despărțit. A doua zi noi pe plajă, el printre valuri. Am hotărât să nu ratăm apusul, ne - am așezat îmbrățișați pe nisipul fierbinte. Toată noaptea am stat pe plajă, am făcut baie în mare noaptea. A urmat o noapte la fel de fierbinte precum razele soarelui. Am profitat de faptul că cerul era senin și ne-am așezat să privim stelele. Șoapte dulci, mângâieri suave, săruturi fierbinți, hainele au alunecat ușor de pe noi. Răsăritul ne-a prins îmbrățișati și dornici să ne reluam povestea de iubire. Valul se odihnește, marea ne iscodește, prietena noastră marea este.
- Bună dimineața dragii mei! V-am adus o cafea fierbinte.
Salvamarul Radu, cu privirea lui albastră ca marea venea spre noi.
- Dragii mei, și eu am doi băieți. Le-am povestit de voi, au venit cu mine. De mulți ani sunt salvamar, nimeni nu a fost ca voi.
- În viață trebuie să știi să spui mulțumesc, să ai trupul curat, dar și sufletul trebuie să fie curat.
- Draga mea copilă, poate o să mai veniți aici. Vă las o mică amintire de la mine. Eu le-am strâns, eu le-am așezat pe firul subțireA scos din buzunarul tricoului o salbă de scoici mici. Dup ce a plecat am văzut printre scoici o cruciuliță. Tot timpul ne-am ascuns pe plaja aceea, departe de lume. Sub umbrela mare care ne ferește de căldura amiezii, am scris o poveste de dragoste la malul mării.
- Nu știu alt loc mai frumos pentru iubirea noastră. Aș vrea să aduc marea lângă noi, atunci când sufletul este obosit. Vreau să scriu pagini întregi despre mare, despre valuri, despre cel mai cura sentiment atins de briza mării.
- Eu draga mea iubesc stropii duși de vânt peste valurile ce se sparg la picioarele noastre noaptea.
- Soarele apune acum liniștit în mare, Uite o barcă vine din depărtare
Noapte, stele luminoase, timpul se oprește, stele cerului s-au ascuns în mare printre sirenele din povești.pe nisipul mării să-mi dai al tău drag sărut, să adormim îmbrățișați , de valurile mării îmbrățișați. Aleargă marea, val după val, tu îmi așezi iubite pe umeri un șal. Ne ating ușor adieri de seară, privim cerul plin de stele într-o vară. Cu trupurile acoperite de bronzul desenat de soare, păstrăm în suflet a mării coloare. Trece peste mare, o furtună rătăcită, răscolește nisipul, adună la mal scoici multe pentru o altă salbă. Luceafărul nopții strălucește frumos, se prelinge pe nisip din clepsidra cerului. Plaja se odihnește , marea tace acum, liniștea cerului îmbrățișează stelele. . În fiecare dimineață azvârl masca nopții caut în apa mării stele nopții. Ne-am așezat pe nisip lăsând brațele mării înspumate să ne mângâie, să ne cuprindă.Stropii de mare ne șopteau tandru, se prelungeau pe trupurile noastre. Am adormit îmbrățișați, acoperiți de razele lunii care râdea în pletele mele.
Astăzi vom face o plimbare, departe de soare spre munte. Salvamarul Radu știe, plecăm, vine dimineața la noi.
- Dacă mai veniți aici, vă las numărul de telefon, să mă sunați. Cu voi am vorbit altfel, parcă timpul a trecut mai repede. Sunt adeptul climatoterapiei. Drum bun !
Pornim la drum, pe drum sunt mulți piersici și pruni, Curcubeul vine după noi, simt în aerul plin de răcoarea unei ploi. Șoseaua urcă , este puțină ceață, aerul este mai tare. Râul urcă și el, ploaia cade, vrea să ajungă în vârful muntelui.
- Doamne ce frumos este, pădurea frumos cântă, voi căuta mâine o mică ghindă.
- Este frumos la mare, îmi place aerul sărat, vreau să strâng pădurea în brațe.
- Când foșnește pădurea, vreau să culeg câteva mure.
- Știu cât de mult îți plac, lăsăm bagajele, pornim prin pădure la drum.
Prin pădurea verde timpul trece mai încet, verdele este mai frumos, soarele mai liniștit. Pe căldura mare, este mai răcoare. Stejarul înfrunzit are multe de povestit. Îmi voi aminti de mare, nu voi uima de munte, voi fi mereu cu tine. Adesea în nopțile târzii scriu până dimineața poezii. Adun dimineața bob de rouă, acum la munte iar plouă. Urmăresc pe geam cărarea ce duce departe spre munte.
Nicoleta Mija
număr de cuvinte: 1200;
număr de personaje: 3;Eu, Niky, salavamarul Radu
cuvinte impuse: : soare, căldură, cafea, rătăcire, furtună, plimbări, noapte, bronz, nisip, cărare (10)
- cuvinte dificile (100%)
cuvinte din cincisprezece litere: supraîncălzirea, climatoterapiei, electromecanică
-->
Răspunsuri
TOTAL NOTE: = 35,02
Trag eu concluzia că titlul textelor din concurs a pus probleme: cam greu să alcătuieşti un titlu care să conţină exact cuvântul "vacanţă" şi să nu fie banal, dimpotrivă să stîrnească interesul. "Un prieten din vacanţă" nu stârneşte interesul, sună mai mult a un titlu de reportaj. Nota mea 8.
Toate poveștile pe care le+am citit sunt cumva legate între ele. Cu mai multă aplecare asupra lor le-ai putea uni la final să creezi "Un jurnal de vacanță". Nota mea 7.
Câteva descrieri, câteva dialoguri... Nu găsesc subiectul, dar fiind novice... Încerc să înţeleg, dar nu reuşesc. E foarte greu de a acorda o notă, dar ne impune regulamentul. Nota mea deci:
(8)
File de jurnal scrise într-un mod… telegrafic. Lipsește sarea și piperul, că tot suntem la mare și-s la modă salvamarii. Povestirea pur și simplu a unei zile petrecute undeva, cu propoziții scurte și cuvinte dezacordate, nu face onoare unei proze de concurs. Nu vreau să vă supărați pe mine, dar vă rog recitiți textul și corectați și literele lipsă sau, din graba tastării, puse greșit.
Ce mi-a plăcut a fost faptul că spre final, chiar dacă povestea e prea mult forțată, parcă stă-n loc, apar fraze scurte rimate. Asta e de bine, cred. Nu sunt specialistă în critică literară.
Personajul Niky insistă să vă dea de gol că ceea ce-ați postat sunt simple amintiri și nu pot fi încadrate la capitolul ficțiune.
Liniuța de dialog, la o considerabilă distanță de primul cuvânt, este folosită tot eronat. Cea pe care-ați folosit-o dumneavoastră se întrebuințează la cratimă, iar cea pe care ați fi trebuit s-o folosiți este: „ – ”.
Nota mea pentru această proză, cu multă indulgență este șapte.
Cred că ai încurcat un pic numărătoare. Se pare că ţinteşti premiul de popularitate? O proză scurtă cu multe dialoguri. Dar specialitatea dv., pentru mine, rămâne descrierea...
Da, rămâne treaba cu descriere valabilă, dar o proză nu e numai descriere. Mai ales una scurtă. Nu sunt literat, dar în povestirile cu salvamari, numai la citirea cuvântului, te gândeşti la o aventură, la puţin piper, suspans... În rest... un pic plictisitor.
Nota mea:
7