Ploaie, ploaie, călătoare, mângâi duios o floare.Acum câteva minute cerul era senin. Deodată s-a întunecat tare, tună, tună, fulgeră cerul. Ploaie caldă de iulie. Vântul s-a ascuns sub nori, cărările sunt pline de apă. Geamul este larg deschis, miroase frumos.....
- Ploaie când ai să pleci?
Mângâi cu gândul câteva picături de ploaie, pescărușii țipă în depărtare. E târziu în noapte, freamătă cerul, tăcerea acoperă marea. Ploaia călătoare a alungat orice urmă de rază de soare. Plouă parcă e toamnă, lovește tare pe pervaz, în zare fulgere, cerul străbate. Sună la ușă insistent......
- Bine că ești în cameră, nu am luat umbrela.
- Am ajuns în cameră acum câteva minute. A fost o zi frumoasă....
Cu prietena mea Helen vin de mulți ani la malul mării. De fapt venim aici din copilărie. știm toate străzile, toate magazinele, toate librăriile, toate cofetăriile. Cu ea am întotdeauna ce să vorbesc. Privesc în jur, pe cer numai nori, ploaie, nici o urmă de soare. Helen nu se simte prea bine, a stat prea mult la soare. Nu a ținut cont de căldură, a vrut bronz cu orice chip. Se așează pe pat și adoarme. Ploaia șiroiește peste copaci, cerul este întunecat. Dau telefon la o farmacie, sunt îngrijorată de starea prietenei mele. Mă îmbrac repede, iau umbrela, merg spre prima farmacie.
- Vă rog să-mi dați ceva pentru o ușoară insolație.
O farmacistă tânără mă liniștește și îmi recomandă ceva merg repede pe străduța plină de verdeață. Am un prieten bun cu mine. Zorro nu iartă nici o pisică, aleargă prin ploaie fericit. Ajung în cameră, Helena mânca cu poftă pepene roșu.
- Unde ai plecat noaptea?
- La farmacie, ți-am adus ceva pentru insolație.
- Doamne, îți mulțumesc din suflet.
După ce a mâncat , s-a culcat și în scurt timp a început ușor să sforăie. Am ieși pe terasă, este răcoare, dar este bine.Ploaia de vară nu seamănă cu altă ploaie, adună trecut și prezent pe o foaie. Se-nfurie adesea peste mare, ne răscolește trupul de căldură, gonește pescărușii departe. Mă uit la ceas, nu este târziu. Numai cerul s-a întunecat rău. Răcorește ploaia nisipul cald, curg șiroaiele peste gânduri, peste noi. Se sparg picuri gri în balta din fața casei, pietrele lucesc, cerul bate în tobe. Este răcoare, mă acopăr cu un hanorac. Parfumul ploii de vară, l-am ascuns într-o floare de tei, fereastra este deschisă, sunt de liniște ispitită. Cuvintele alunecă ușor pe foaie, nu-mi place această ploaie, vântul șoptește încet. Trăsnește, nu pot să dorm, e ploaie, e furtună spre dimineață și în cuvânt. Pregătesc repede o cafea, cu puțin lapte. Câteva cornuri așez pe masă, strig tare la Helen. Somnoroasă, se întinde și repede vine la cafea.
- Astăzi nu mai stăm în casă. Mergem la film sau unde vrei tu, dar nu mai stau în casă.
- Vezi ce filme sunt. Vorbește și cu George, poate merge și el la film.
Am găsit un film mai drăguț, George a venit și el. Este foarte fericit, a reușit să treacă un examen foarte greu. Este și el supărat pe ploaie, dar se odihnește mai mult. Pe umbrelă tropăie ploaia, m-am sătura de a cerului umbră,șoaptele ploii se preling pe tâmplă. . Un maidanez merge printre băltoace. Sub ubrelele suntem toți ascunși, mergem repede spre cofetărie. Aici ne-am întâlnit demult din întâmplare. Eram tineri, frumoși și nebuni.
- Acum suntem frumoși și mai nebuni. Cine se plimbă pe stradă când plouă, tună tare? Noi, nebunii frumoși!
- Câte zile mai stai aici? Eu am venit de două zile și plouă. Dorm ca un bursuc, am nevoie de multă odihnă. Am câteva cărți la mine. Nu plec până în septembrie. Am de scris, o rog pe...știi tu cine, să dactilografieze la calculator.
- Mai stau două săptămâni, mai revin în august.
George pleacă la casa lui. Din norii neguroși se preling picuri de ploaie, umbrela sub vând se-ndoaie. Noi sub umbrelă mai mergem prin magazine. Ne oprim, mâncăm ceva, ajungem acasă. A început să-mi placă această ploaie de vară. Nu pot să stau afară, sunt melancolică, dar sub umbrelă sunt veselă. Pe stradă cad picuri grei, pustii sunt toate aleile. Cad stropii de ploaie în timp de înserare, se sparg valurile la maluri.Cred că ploaia pe aici s-a rătăcit, simt cum ploaia se ascunde în mine. Îmi place să alerg desculță, să simt nisipul plouat, să văd marea supărată, să adun în cuvinte un pic de nostalgie. Rătăcesc, prin ploaia din vise, pe alei de vând desfrunzite. Pe aleile din amintirile din ani, cad ploile verii peste amândoi. Mi-a dor de al mării talaz, de firele de nisip încălzite de soare, de desenele mele din altă vară.
- Iar visezi cu ochii deschizi. Când stai mută și privești pe geam, decupezi multe foi din calendar.
- Așa este, nu vezi cum toamna gonește vara, umbrela mă ferește de ploaie, norii stau lipiți de cer. Vezi cine strigă din stradă!
- Ha, ha, este băiatul de la cofetăria din hotel Mi-a promis ceva și văd că se ține de cuvânt. L-am întrebat dacă fac Galaktoboureko?
- Bună seara, am adus ce am promis.
- Eu te servesc cu iaurt cu miere si nuci. Îl servim în fiecare dimineață. Poți să-l dai dimineața la restaurant. Așa suntem noi mai tradiționaliști.
- Este foarte bun. Sigur o să-l găsiți dimineața. Mulțumesc.
Printre ploaia de vară suntem cei mai curajoși supraviețuitori, am uitat de mare, de valurile înspumate, de nisipul fierbinte. Umbrela este peste tot cu mine. Un felinar luminează strada, stă abătut în ploaie. Pe furiș câteva picături de ploaie au intrat pe geam. Îmi plac, le las să se odihnească acolo. După ploaie crește buruiana deasă, șterge pașii mei și ai tăi. Cu ea nu este de glumit, nu vrea să plece, se face din ce în ce mai rece. Urme fără urme, umbrite de ploi se așează tăcute peste mare. Miroase a ploaie, miroase a nori, trec grăbiți pe stradă câțiva oameni uneori. Pășesc agale printre stropii ploii, privesc marea la venirea serii, un vânt răzleț gonește printre amintiri. Ascult ploaia, mă bucur de ea .Furtuna aruncă valurile pe maluri, freamătă marea în noapte. Se aude în depărtare geamătul mării, e furtună în noapte. Peste stâncile goale, cad valuri de spumă, pe cer pescărușii toți se adună. Supărați pe ploaie țipă, valurile se ridică, o scoică dezbrăcată se ascunde sub nisip. Noaptea se odihnește la malul mării, norii se rostogolesc pe cer. Mare frumoasă, mare frumoasă, mereu de ploaie ai fost supărată. Acum supărată sunt și eu, dar nu plec de lângă tine la greu.
- Ploaie când ai să pleci? Ai venit la mare, ai adus în sufletul meu întristare. Cântecul tău lovește malul însingurat, valurile se sparg de stânci. Furia vântului mă înspăimântă, nu vezi la malul mării nici o ființă vie. Plouă mărunt este o vară rece, nu știu cât este ora, monotonie, șterg pe pe caiet câteva rânduri. Vântul, ploaia se țin de șaradă, picurii se joacă vor mereu să cadă. Ploaie călătoare, când ai să pleci tu oare? Aud cum respiră pământul, ploaia de vară cade, dintr-o vrajă luna pe cer apare, ploaia s-a oprit.
Nicoleta Mija
număr de cuvinte: 1200;
număr de personaje: 4. Eu, Helen, George, cofetarul
cuvinte impuse: : soare, căldură, cafea, rătăcire, furtună, plimbări, noapte, bronz, nisip, cărare cuvinte dificile (100%)
cuvinte din cincisprezece litere: dactilografieze, tradiționaliști, îndeletniciri,
-->
Răspunsuri
TOTAL NOTE: = 33,47
Ploaia este mult prezentă în viaţa noastră, uneori devine agasantă. Ei, cu atât mai mult când ea ne năpădeşte şi în vacanţă - ori ne strică toate planurile şi plăcerile, ori ne aduce un suspans, un ceva negândit care ne schimbă monotonia zilelor de muncă. Ploaia din această vacanţă însă ne-a ţintuit mai mult între nişte pereţi, indiferent de la ce fel de încăpere erau ei, pereţţi între care cam totul este monoton... Nota mea este 8.
Același stil liniar frânt, telegrafic. Aceleași expresii folosite. Mi se inrădacinează ideea de jurnal. Și nita mea e aceeași - 7.
Eleganța unui text este dată și de aspectul lui, înaintea lecturării. Aici, de exemplu, pătrățelele folosite dau un minus și aduc o repulsie celui care-ar trebui să lectureze. Dar posibil… ploaia o fi vinovata. A udat liniuța de dialog condensând-o.
Punctele de suspensie sunt clasicele „trei puncte”, nicidecum… fără număr.
Nota mea este șase.
Liniuta de dialog nu a fost schimbata cu patratele cand am copiat textul pe pagina.Nu am reusit sa schimb.
Of, au revenit semnele ciudate pe post de liniuţe de dialog. Şi Rămân ploaia, nisipul, cafeaua, noaptea... Or fi ele cuvintele obligatorii impuse, dar chiar toate cam în acelaş peisaj?
De această dată nota mea este:
6
Ce ne-am face noi fără ploi, chiar şi-n vacanţă... E ca treaba aia cu lăutarii, cu nunta... Vacanţă fără ploaie nu se face! Chiar de-o fi ea şi la mare. Mi-ar fi plăcut ceva fulgere, tunete, zgomot... c-aşai cu ploaia de vară, de zi sau de noapte... Mai ales de noapte. Doamen, ce privelişti pot fi noapte pe o furtună de cară, pe malul mării...
Nota mea:
Fiindcă ploaia-nseamnă viață!
Chiar de suntem în vacanță
Viața nu e o restanță...
Nu pot urmări încă cât de mult „plouă în vacanță”, fiindcă mai am un ultim text de șlefuit, însă văd c-ați postat a șasea proză. Felicitări!