Pentru mulți cafeaua este nelipsită dimineața, o cană sau mai multe pe parcursul unei zile. Eu nu beau cafea, nu am băut niciodată. Pentru mine este un adevărat ritual pregătirea ceaiului. În copilărie bunica Maria îmi spunea:
- Hai, trebuie să bei ceaiul, are în el razele soarelui și culorile florilor. Un ceai fierbinte și parfumat este bun într-o noapte de iarnă, sau un pahar de ceai răcoritor cu mentă pentru zilele toride ale verii.
Într-o zi ploioasă am stat în librărie mai bine de o oră. Nadia, prietena mea de o viață care îmi păstrează cărțile, mi-a oferit o ceașcă de ceai și m - a invitat să iau loc la o măsuță. O ceașcă din porțelan fin, și un capac pe care era desenată o floare albă. Printre cărți m-am îndrăgostit de ceai.
- Am primit cartea și CD-ul pe care l-ai comandat.
- Minunat, muzica acestui CD a lăsat o amprentă pe sufletul meu. De câte ori o ascult pe Enya sufletul se încarcă de o liniște minunată.
- Cartea este pentru fiul meu, nu are timp să vină prea des în librării.
Au venit multe persoane în librărie, mi-am luat rămas bun și am mers spre casă. De fiecare dată, când vrea să fiu eu cu mine, mă retrag pe fotoliul meu printre cărți. Privesc pe geam , este o zi fără soare, o vară antipatică. Lectura de dimineață este cafeaua sufletului meu. Cărțile sunt universul meu magic în care evadez zilnic, cel puțin două, trei ore. Mi-am petrecut toată viața printre cărți, și pot spune că multe mi-au schimbat viața.Telefonul a sunt de multe ori, l-am uitat acasă și nu am putut să răspund. Of, trebuie să sun, Ioana a înroșit firul.
- Bună Ioana, ce s-a întâmplat?
- Nimic grav, dar am nevoie de " O mie şi una de nopţi", pentru fiul meu. Nu o găsesc în casă, cred că am dat-o și eu.
- Cu drag, o am, te aștept .
După o oră, Ioana a venit, mi-a adus câteva reviste, de la Krif, altă pasiune a mea.
- Ia loc, ți-am pregătit o cană de ceai și câțiva covrigei făcuți în casă. Ce ai mai făcut?
- Am reușit să citesc " Despre fericire, viață și multe altele", de Dalai Lama. Este o carte interviu realizată de omul te televiziune și scriitorul Rajiv Mehrotra. Mi-a plăcut foarte mult, pentru că niciodată nu am ținut cont de diferențele religioase atunci când am cunoscut un om. Este despre felul în care înțelegem fericirea, despre puterea sacrifiului, despre voința noastră de a ne antrena mintea permanent.
- Voi pleca câteva zile, dar când mă întorc te rog să mi-o împrumuți. Am auzit de ea.
- Unde mergi, eu nu mai plec, m-am săturat de ploaia asta.
- Merg cu Vali la un control medical. Nu poate merge singur, mi-e frică de neprofesioniști, sunt peste tot.. Ce buni sunt covrigei. Mai vreau o cană de ceai, este divin.
După puțin timp, Ioana pleacă cu brațele pline. A ales mai multe cărți și covrigei mei. Deschid iar fereastra, simt o căldură obositoare, cred că plouă iar. Greierii au început un frumos concert.Pământul respiră liniștit după ploaia care l-a obosit.
Am adus acasă din vacanțele mele, câteva cărți. Îmi place să stau de vorbă un personaj aproape sufletului meu. Descopăr multe caractere, mă descopăr pe mine. Sunt atentă la orice intrigă care îmi sporește imaginația, sau poate la un joc care îmi incită sufletul, care tresară de fiecare dată când citește o carte. Telefonul sună lung, cine o fi?
- Seara bună!
- O, când ai venit? Ai reușit să ajungi acasă?
- Trec câteva minute pe la tine.... Ți-am adus ceva.
- Te aștept, întotdeauna tu știi bine ce vreau.
După un sfert de oră bunul meu prieten Dan , a venit cu o sacoșă plină. Mi-a adus o carte și multe ceaiuri.
- Vreau să-mi faci un ceai așa cum știi tu. Cartea este minunată, uneori te atrage, uneori te respinge. Am citit-o și am avut la un moment dat impresia că ea mă citea pe mine. De fapt m-am regăsit în multe rânduri.
- Fac un ceai, dar îți dau și covrigii făcuți de mine. Acum am scos din cuptor și o plăcintă de bostan. Așa fac eu în vacanță, citesc, gătesc, lungi plimbări la mare, la munte.
- "Viața și lucrările Părintelui Serafim Rose". Această carte nu este doar despre viața unui sfânt contemporan, dar fiecare dintre noi se poate regăsi cu ușurință în ea. Momentele de rătăcire pe care le avem, căutarea continuă a Lui Dumnezeu în modernitate și momentele de deznădejde și regăsire sunt foarte bine conturate de către autor.
- Dragul meu, mi-ai făcut o seară frumoasă. Sigur voi citi această carte. Noaptea care vine o să fie mai albă.
- Ceaiul este foarte bun, nu știu cum îl faci dar nu reușesc niciodată să obțin acest gust.
- Am un secret, de fapt nu mai folosesc de mulți ani zahărul. Merg de câteva ori la diferite mânăstiri din zonă, cumpăr de la măicuțe sau de la călugări miere. Îți dăruiesc și ție unul. Mai adaug în fiecare ceașcă și lămâie, cea mai acră lămâie. Las câteva minute acopăr vasul cu o pânză albă, mierea trebuie să îmbrățișeze lămâia și florile de ceai. Mai adaug și multă iubire. Așa spunea bunica, fără iubire totul este trist. Ceaiul meu este vesel, mă uit la tine.
- Vezi și tu ploaia asta nu se mai oprește, nu vreau să vină furtuna, am avut parte de așa ceva în munți. Imi place bronzul tău, eu m-am ascuns de soare printre brazi și stejari. De fapt vreau să fug câteva zile departe de ultramoderniști care-mi inundă intimitatea peste tot. Am și eu nebuniile mele, dar unii exagerează rău.Știii bine, nu-mi place lumea calculatoarelor și nici a telefoanelor în exces.
- Așa este, dar câteodată trebuie să acceptăm noul.. Pentru mine gălăgioșii sunt nesemnicativi, nu-i văd, nu-i aud dar nu renunț la calculator și nici la telefon. Când pleci, pe cărare vezi că sunt câteva tufe mari de mentă, de roiniță, de salvie. Merg cu tine, iau un foarfec să-ți dau acasă pentru Miruna aceste plante minunate. Știu, îți plac, știu cât de gurmand ești. Ptiu, trebuie să schimb nisipul la pisici!!!!!!
Sunt fericită când un prieten îmi încredințează gândurile, trăirile și pot să-i dăruiesc un strop de fericire. Așa se întâmplă când povestim despre cărțile citite, despre ce am scris, despre ce au scris. Au fost perioade când nu lăsam din mână un volum de poezii Eminescu, am fost ani când m-am regăsit de multe ori în cărțile lui Balzac, Tolstoi, Cehov, Shakespeare, Byron....Mulți ani am călătorit alături de Jules Verne, am fost un copil la fel ca Ion Creangă. De fiecare dată când nu înțelegeam ceva, când nu știam ceva discutam cu prietenul meu de suflet Nicolae , un profesor unic prin tot ce știa.De fiecare dată mă servea când eram copil cu o ceașcă de ceai și câțiva covrigi calzi. Nu am uitat! Noapte, nu mai plouă, greierii mei, cărțile mele dragi, ceaiul cu gust de vacanță.
Nicoleta Mija
număr de cuvinte: 1200;
număr de personaje: 4. Povestitoarea, Nadia, Ioana , Dan
cuvinte impuse: : soare, căldură, cafea, rătăcire, furtună, plimbări, noapte, bronz, nisip, cărare
cuvinte dificile (100%)
cuvinte din cincisprezece litere: neprofesioniști, ultramoderniști, nesemnicativi, calculatoarelor
-->
Răspunsuri
TOTAL NOTE: = 32,11
Mă aşteptam ca ceaiul acestei vacanţe să mă ducă într-una din cele o mie şi una de nopţi (ne amintim cu plăcere cum le lecturam acele poveşti arabe...). Nota 8.
Același stil- ai citit o poveste le-ai citit pe toate...
Nota mea 7.
De la titlu parcă te împiedici... prea seamănă a forţare ca să se potrivească regulilor de concurs. O fi încurcat Muntean un pic tematica, neexplicând-o prea clar, dar celelalte prevederi impuse sunt destul de clare. Le avem şi aici. Nu avem sarea şi piperul. Nu avem subiectul în cele din urmă, ştirea cum mai spun eu unori.
Nota mea:
(8)
Fiind penultimul text prezentat de dumneavoastră, doamnă Nicoleta, în acest concurs, refuz să mai fac o analiză din topor (cu care deja cred că v-ați obișnuit) și mi-aș dori să luați din precedentele analize pe text doar ideea care clădește nu reciproca. Și poate, la o cană de ceai, mi-aș dori în schimb, dacă ați putea, să detailați remarca din nota de subsol (care se repetă în toate textele dumneavoastră) referitoare la cerința impusă de organizator, a cuvintelor unice, citez din text : „cuvinte dificile (100%)”.
Nota mea este șase.
S-a schimbat un pic registrul, dar cam tot pe acolo ne aflăm. Un fel de jrnal intim al unei povestitoare... un capitol dintr-un astfel de jurnal...
Nota mea este
7