În valurile mării a mai rămas să strig,
În valul ce-l revarsă furtuna peste dig.
Acolo unde zborul e alb de pescăruşi
Şi seamănă-a petale din crinii vieţii smulşi.
În zborul lor, invoce lumina cerului,
Peste cetatea sorţii ce-i casa chinului,
Din candele aprinse ce pâlpâie-a durere
Presară peste suflet, tristeţi fără de vrere.
Să strig la razele de purpură-n amurg,
La norii grei, din care, ploi nefârşite curg,
Să cer Dumnezeirii, sfântul adăpost,
De viscol şi furtuna în viaţă fără rost.
A mai rămas să strig la tot ce-n astă viaţă
Da picurii de rouă pe flori în dimineaţă,
Să strig o întrebare, răspunsul nu-i găsesc:
-De ce se sparge clipa şi nu te regăsesc?
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri
Minunate versuri!
multumesc Lenus...
O poezie scrisă fără cusur din punct de vedere al prozodiei, scrisă cu multă sensibilitate și talent.
http://youtu.be/DDFiAwmHXQU
multumesc Eugenia, comentariul tau ma onoreaza...