Ceaiul mi s-a răcit, țigara-i terminată,
Cu degete nervoase țin ritmul pe măsuță,
Sperând că o să apari cu ruj pe cămășuță -
În noaptea liniștită, doar ușa-i descuiată.
Fotoliul mă acceptă puțin încordată.
Privesc înspre fereastră, zăresc chiar o steluță,
Doar tu nu vii, să ne jucăm pe canapeluță.
În noaptea liniștită, doar ușa-i descuiată.
Când telefonul sună, mă simt cam sfâșiată.
Te scuzi cum că, din nou, ai fost reținut la servici
Și taina ta-i minciună, deci nu mai da pe aici!
În noaptea liniștită, doar ușa-i descuiată.
O lacrimă a înmugurit, calcificată…
Ceaiul mi s-a răcit, țigara-i terminată.
-->
Răspunsuri
Pe lângă faptul că observ un "maraton" al ronseturilor, remarc rimele de rang 3, umorul dulce-amar şi chiar o şchipătare (canapeluţă)... Nota mea
(7)
Bucuroasă de prezența și promovarea pe care mi-o faceți în acest maraton, domnule Muntean, vă mulțumesc. Simt că acum trebuie să vă fac o dedicație muzicală:
Adesea prin nopțile de vară un ceai rece șterge discret o lacrimă.
Ofer și eu un ceai, doamnă Nicoleta, pentru timpul pe care l-ați acordat ronsetelor mele. Vă mulțumesc.
.
Vă mulțumesc pentru discretul semn de apreciere lăsat domnule Mihai Ștefan Arsene și dragă Aurelia.
P.S. Aștept și... critica sau notele.