Arta în Lagărul de Concentrare
Naziştii au lichidat 1 milion de prizonieri în lagărul Auschwitz-Birkenau dar nu au stăvilit nevoia prizonierilor de a produce artă . De fapt era necesitatea lor de a-şi semnala existenţa viitoarelor generaţii. Diverse expoziţii care circulă prin lume expun această “ Artă Interzisă” puţin cunoscută nouă celor născuţi după holocaust.
Colindând prin Franţa am întâlnit în citadela oraşului Besancon o interesantă retrospectivă datorată unor artişti-prizonieri care au produs cu mijloace modeste un ”mesaj într-o sticlă” trimis din mormânt urmaşilor. Efectiv, prizonierii îşi îngropau mesajele în sticle şi borcane goale pe care le îngropau în terenul lagărului. Să nu uităm că artiştii erau persecutaţi pentru munca lor ilegală, unii riscau pedeapsa cu moartea, dacă erau prinşi, descoperiţi de gardieni.
Lucrările expuse sunt cu atât mai mult remarcabile. Un sarcofag de 15 cm conţine o figurină umană cioplită dintr-un os uman. O altă sculptură a unui prizonier este executată din piciorul de lemn al unui scaun. Mulţi artişti încercau să trimită sculpturile afară din lagăr că să-şi asigure familia că în ciuda torturilor ei încă mai au un chip omenesc.
Un diavol în miniatură făcut din sârmă şi izolirband avea un dublu rol, în abdomenul sau era prevăzut un ascunziş în care se introduceau mesaje care se transmiteau între barăci.
Franciszek Jawiecki, “Portretul lui Piotr Kajzer,” 20x14 cm
Prizonierul polonez Franciszek Jazwiecki a desenat 114 prizonieri, apoi a fost prins de soldaţii SS şi condamnat la 3 luni de detenţie într-o foarte dură colonie de pedeapsă.
Dar nu-i păsa de pedepse, artistul spunea : “Arta mi-a permis să respir şi să creez în propria mea lume”. Alţi prizonieri au descris viaţa brutală, mizeria, prin producerea de cărţi pentru copii, caricaturi, sau desene ale femeilor deţinute separat, plasate de artişti în utopice scene romantice.
Desenele ascund cu grijă rănile infectate, ulceraţiile, frunculii şi alte boli de piele frecvente înlagăre. Mai găsim expuse reproduceri ale posturilor de pază a gardienilor, gherete, obiecte curente, uniformele deţinuţilor şi documente de identitate. Curatorul expoziţiei scrie încatalog: “ Această expoziţie este o amintire puternică a prezenţei lui Dumnezeu şi a frumuseţii spiritului uman care se află pretutindeni”.
Anticipase spusele acestea poetul român Benjamin Fondane , exterminat la Auschwitz în1944 , care scrisese:
Deodată, după geamuri se aprindeau făclii;
o umbră liniștită intra în prăvălii
prin ușile-ncuiate și s-așeza la masă.
Tăcerea de salină încremenea în casă
și-n sloiul nopții jgheabul ogrăzii adăpa.
Bunicul între flăcări de sfeșnic se ruga:
"Să-mi cadă dreapta, limba să se usuce-n mine
de te-oi lua vreodată-n deșert, Ierusalime!"
Este amintită în expoziţie şi Rezistenţa Franceză care a luptat în regiunea Besancon cu mare curaj şi abnegaţie pentru alungarea fasciştilor germani din Franţa ocupată.
Ar mai fi de adăugat un rând despre marii poeţi care au scris în lagăre, unii s-au salvat şi au continuat să scrie poezie despre atrocităţile trăite, cei mai mulţi din nefericire au pierit în anii de rea amintire. Iată alese la întâmplare, doar câteva nume:
Itzhak Katzenelson - poet
Hirsch Glick- poet şi partizan
Miklós Radnóţi - poet
Else Feldmann
Peter Fischl – supravieţuitor
Paul Celan -poet- părinţii ucişi în lagăr
Dan Pagis - supravieţuitor
Hannah Szenes - executată pentru trădare
Nelly Sachs - supravieţuitoare
Benjamin Fundoianu - executat
-->
Răspunsuri