sursa: Arta şi natura
Uneori vocea ta mă cheamă, și nu știu ce să cer te voi atinge cu mintea mea…. Citindu-te ești lumina vieții care șterge întunericul.
–Te aștept, în celălalt capăt al lumii.
Dacă nu mă găsești, insistă.
Dacă nu sunt nicăieri,
privește în alt loc, pentru că eu sunt
stând undeva, să te aștept..
.” și tot zîmbind, tot fără glas,
întineresc a suta oară„
Artiștii au țesut pentru tine o pânză
imagini cu fire de aur;
pictorul ți-a dat forma ta
nemurirea.
Marea își dă perlele, pentru a
te face din ce în ce mai prețioasă.
Stă în lume cuplul lor stingher
iar, in jur, perechi fără de număr –
si-i împodobea pe rând, pe rând,
dragostea, cu aur si cu vânt… Nina Cassian
Răspunsuri