10. (poezie, cybersonet)
ciclul „geometria fulgilor şi alte încercări de lumină”
ninsoarea oblică a serii închise (cybersonet CDXXIII)
ninsoarea cade-oblic trasă parcă-n fire
și lumea se-ncovoaie-n umbra ce coboară
ca un surâs pierdut în margini de ninsoare
ce lasă timpul cald în mici rotiri subțire
un murmur ce se pierde-n albul care moare
spre seară vântu-abia rostește o sfătuire
tăcerea ce pătrunde-n oameni din iubire
și lasă casele să-nvețe din răcoare
pe stradă fulgii lunecă spre drumuri mute
ca niște litere ce scriu o rugăciune
în aerul ce tremură gata să s-asculte
tot dorul lumii-n valsuri mici aproape slute
și-atunci ninsoarea serii pare să adune
dar calde ca un gând ce vrea să te exalte
*(rima: abba baab cdc cdc)*
©Ioan Muntean, 2025
-->
Comentarii