astăzi citește-mă ca pe un ziar,
în amurg sa-l arunci în rugul solar,
găsește-mă picurat chihlimbar
în care să ascunzi luna.
la noapte aruncăm iluminatul public,
legăm stele cîte două
și așteptăm
să se scurtcircuiteze legătura
la paradisul în care
se tipăresc ziare,
foi simple,
citește-mă și acolo
cît mai ard stelele
cît mai deslusesti
cuvintele amestecate
spunînd că am fost,că nu sunt,
chiar în erate,
ce stranie privire oferi,
ca orice femeie
verifici
dacă sunt somn
ori am devenit în sfîrșit
visul promis...
Răspunsuri