Pe foi multe îngălbenite și de vreme,
Liniștea nopții acum bine se așterne
Ciupesc o coardă câteodată la vioară,
Lampa arde dar este foarte frig afară .
În orele târzii timpul peste noi toarce,
Și im suflet deseori gândul se întoarce
În cuibul nostru suntem mereu pe loc,
Se îmbrățișează foile galbene într-un joc
Sforăie fusul și multe clipe împletește ,
Țese zile, țese nopți și mereu și crește ,
Bufnește vântul prin corzile de vioară,
Nu e decât vântul într-o mai rece seară.
Privesc umbra pomului rătăcind acum
Oftez, multe foi galbene sunt pe drum
Doar lampa arde noaptea lângă mine,
Sufletul a țesut un gând frumos bine.
Adâncită în gânduri ce roiesc în noapte ,
Stau cu ochii ațintiți pe foi îngălbenite ,
Neatinsă de a lor șoaptă deseori oarbă,
Ating clapele chitarei câteodată în grabă
Privesc cum se înșiră firul liniștit pe fus,
Gândurile iar departe de mine s-au dus
Știu bine, chitară vrei să mai zâmbești
Pe foi îngălbenite câteodată mai citești.
-->
Răspunsuri