Nocturna ploaie ne spală de păcate,
Chiar dacă somnul dulce ni l-a deranjat,
C-o-mbrățișare tandră tu m-ai protejat.
Iubește-mă, că ușile sunt blocate!
Secundele de tunete-s urzicate,
Grotescul dans, din noapte, nu-i de neglijat,
Răzvrătita natură ne-a avantajat.
Iubește-mă, că ușile sunt blocate!
Cearșaful și pernele-s sacrificate
Și zac, pe covorul pufos, stânjenite
Fiindcă ne văd că facem lucruri trăsnite…
Iubește-mă, că ușile sunt blocate!
Și dacă sentimentele sunt tărcate,
Nocturna ploaie ne spală de păcate.
-->
Răspunsuri
Aplaud dialogul „excitant” pe care l-am citit, încercând să... deblochez (inutil!) ușile.
Da, m-am blocat un pic, dar descrierea are iz erotic şi place! O iubire pe furtună e chiar... excitantă! Rime de rang 3 bine plasate.
Nota mea - şi pentru îndrăzneala subiectului -
(9)
Mă bucură faptul că vi-a plăcut acest ronset, domnule Muntean. Și în fond, în „taina nopților de vară” nu iubirea este amfitrioană - implinită, „excitantă” și plină de miez.
Vă mulțumesc și vă trimit o duzină de îmbrățișări și pupici din Timișoara.
Același vers sprințar în miez de noapte,
Nu v-amăgiți, că ușile-s blocate!
Doar notele se dau în șoapte
Puțin mai multă atenție la ritm.
Argumentez că-n acest caz ritmul, dragă Liliana, s-a pierdut printre pernele „stânjenite de pe covorul pufos.” Oricum, cu sau fără umor, îți mulțumesc pentru atenționare și pentru notă.
Noaptea pe noi ne așteaptă,
Cu cearceaful valurilor mă înfășor,
Închide ochii, spun somn ușor.
Să fie de noi iubite mângâiată,
Mă onorează prezența și catrenul dăruit, doamnă Nicoleta.
Frumos! Și ce dacă plouă și e noapte, noi ne iubim că ușiles blocate!
Popasul dumneavoastră mă onorează, doamnă Gabriela. Vă mulțumesc.