Ați observat că vocea noastră înregistrată nu sună așa cum o știm? Asta e numai pentru noi, ceilalți vor spune că se aude la fel indiferent dacă le vorbim live sau înregistrat. Eu bănuiesc că tot așa este și cu nuanța culorilor. Toți vedem ceea ce se cheamă o anumită culoare, doar că fiecare vede altceva.
Poate albastrul meu este un violet perfect ( așa cum îl văd eu ) pentru altcineva. Evident, ambele nuanțe vor avea aceeași denumire pentru amândoi. Poate rozul văzut de bărbați este pentru femei un roșu-ciclamen irezistibil iar verdele pădurii mele este turquazul unui ocean pentru altcineva.
Dar mai contează, atâta timp cât nimeni nu are cum să ne verifice și să ne tragă la răspundere?! Pentru că dacă s-ar fi putut vedea lumea prin ochii altcuiva sigur s-ar fi înființat și Poliția Culorilor. Iar eu ar fi trebuit să suport grave consecințe pentru nuanța fabuloasă și total ilegală pe care o văd în ochii tăi.
-->
Răspunsuri
Îmi place ideea cu... „poliția culorilor”. Interesante gânduri și admirative. Am citit cu plăcere.