Viorel Gongu, un împătimit al poeziei clasice pe care o scrie bine şi cu mult talent, un virtuoz al glossei, poet de mare rafinament şi fineţe, vine astăzi să ne surprindă cu un roman şi chiar reuşeşte.
Romanul Bitele de loterie este prezentat sub forma unui jurnal scris de către eroina principală Dalia în jurul căreia se ţese acţiunea romanului.
Ca formă de naraţiune, romanul este despărţit în două părţi. În prima parte, autorul, ca un soldat preocupat numai de ce se întîmplă în tranşee căruia nu-i mai pasă de gloanţele inamice consemnează la modul frust acţiunea romanului, scopul lui fiind de a reda cât mai fidel ceea ce se întămplă. În partea a doua, autorul se situează la polul opus descriind cu mult talent acţiunea, locul unde este plasată , mergând pînă la a detalia totul reuşind să creeze o atmosferă extraordinară astfel că cititorul are la un moment dat senzaţia că el este eroul principal şi participă activ la acţiune.
Romanul are personaje puţine. Dalia eroina principală care scrie jurnalul, copii ei, câţiva prieteni şi cei doi barbaţi din viaţa ei care-i sunt şi soţi. Singurul personaj foarte bine descris este Dalia eroina principală, restul , sunt creionaţi nu la modul direct ci adiacent prin acţiunea romanului. Povestea romanului este simplă în aparenţă: Dalia o femeie matură, are un iubit în persoana unui coleg mai în vîrstă cu care se şi casătoreşte după ce amândoi divorţează de partenerii iniţiali. Se recăsătoresc au un copil apoi, viaţa lor ia un făgaş anume pe care nu vreau să-l povestesc pentru că doresc să las cititorul să o facă.
În prima parte, autorul descrie o lume artificială unde relaţiile dintre membrii familiei nu mai seamănă deloc cu ceva cunoscut, unde sentimentele sunt o noţiune abstractă şi unde nu se face diferenţă între dragoste şi sex. Eroina principal Dalia, un personaj atipic, femeie trecută de prima tinereţe, dependentă de internet, preocupată de relaţiile ce se pot face prin intermediul internetului, bisexuală,având chiar experienţe în acest sens cu o prietenă, care deşi căsătorită şi mamă are preocupări de puştoaică superficială şi gândeşte despre relaţiile sexuale ca un bărbat.
Celelalte personaje, puţine la număr sunt doar conturate, şi astfel interacţionate cu Dalia încît să scoată tot mai mult la iveală tipologia personajului principal.
Mihai, omul de care se îndrăgosteşte şi cu care se casătoreşte după ce divorţează de primul soţ, este văzut de Dalia ca un tip sangvin, gelos şi adesea introvertit, spre deosebire de Costel primul soţ, personaj mai liber în manifestări şi gândire care acceptă infidelitatea Daliei motivată ca o răzbunare la infidelităţile lui.
Fantomaticul şi enigmaticul Mihai, este prezentat ca un fel de vrăjitor, de cel ce împarte zodiile, care trasează drumul Daliei a cărui destin este parcă făurit de el iar ea, nu poate face altceva decât să-l urmeze. El face totul stfel încît dorinţele Daliei să fie propria lui voinţă.
Romanul este străbătut de elemente misterioase şi uşor fantastice ceea ce ăi conferă o atmosferă de vis , atmosferă punctată şi de frumoasele glosse aşezate în momente cheie care prefigurează evenimentele ce vor urma.
Expunerea cărţii deşi începe într-o manieră frusta, voit artificială, pe măsură ce înaintează în acţiune începe să fie detalilată, apogeul atingîndu-l în capitolul în care Dalia merge pe urmele lui Mihai într-o călătorie de unde acesta plecase fără să se mai întoarcă, în America de Sud la Santiago de Conpostela.
Acest capitol este scris într-o manieră diferită începutului romanului, autorul făcând o descriere amplă şi bine documentată a locurilor pe unde trece Dalia, a trăirilor eroinei, reuşind să creeze o atmosferă atât de captivantă încît cititorul să aibă impresia că el este defapt eroul principal, că el are trăirile şţi stările Daliei. Călătoria aceasta este defapt, o călătorie iniţiatică pentru Dalia o călătorie în care se maturizează şi mai ales se autocunoaşte şi descopere. În drumul iniţiatic al Daliei aceasta-şi pune o întrebare pe care cred că ne-o punem toţi la un moment dat. Facem eforturi uriaşe pentru a atinge un ţel propus (Dalia a mers pe jos aproape 800 de km, descoperind plăcerea efortului fizic), uneori reuşim dar…după aceia? Noţiunea este însoţită de teama de a nu mai fi nimic după aceia… “ fără să te cunoşti pe tine însăţi şi să te înţelegi nu poţi urma destinul” este un gând al Daliei în drumul ei iniţiatic.
Acum Dalia conştientizează că nu urmase nici un fel de drum că trăise la voia întîmplării. Capătul acestui drum, a însemnat încheierea transformării Daliei ca om. La capătul drumului o aştepta Sanda fosta iubită a lui Mihai cea bolnavă de SIDA şi o urnă cu cenuşă a lui Mihai care decedase la capătul acestei călătorii. Întoarsă acasă Dalia devine o femeie matură şi responsabilă dar drumul ei este trasat în continuare de Mihai chiar dacă acesta nu mai este.
Elementele misterioase se înmulţesc astfel că la sfârşitul romanului cititorul rămâne un pic derutat pentru că misteriosul Mihai îşi face din ce în ce mai des prezenţa, astfel că îţi pui întrebarea dacă Mihai a murit sau….dar ca şi la poezia modernă şi încriptată, autorul lasă cititorului largheţea de a hotărî. De ce Bilete de loterie? Pentru că de-a lungul povestirii există 3 bilete de loterie două din ele câştigătoare care schimbă radical viaţa eroilor apoi la sfîrşit un ultim bilet cumpărat de Mihai şi găsit de Dalia după dispariţia lui despre care autorul ne dă o vagă idee că ar putea fi şi acesta câştigator. Şi ca un ultim popas în această prefaţă m-am întrebat despre mesajul romanului pentru că, orice scriere are un mesaj chiar dacă autorul nu l-a lăsat în mod deliberat:
Pentru mine mesajul ar fi…viaţa poate fi atât de frumoasă şi misterioasă chiar şi pentru cel mai superficial om dacă acesta va ştii să caute adânc în sufletul lui…pentru fiecare există un personaj real sau imaginar care face ca viaţa să fie spectaculoasă şi plină de mister. Sau poate, cine ştie…numai Măria Sa cititorul poate hotărî…
Delia Stăniloiu.
-->
Răspunsuri
Felicitări! Delia
Felicitări Viorel!