Ce spune un studiu realizat la 100 de ani despre noi
VIITORUL SUNĂ ÎNSĂ FOARTE BINE: VOM ATINGE UN MODEL PSIHO-CULTURAL IDEAL
Trăsătura cardinală a românilor este neîncrederea în oameni
Maria Bogdan - ZIARUL PLOIEŞTII, 02-08 aprilie 2015, pag. 9
0 echipă de specialişti de la Universitatea Babaeş-Bolyai [UBB], din Cluj-Napoca, coordonată de prof.univ.dr. Daniel David, a publicat primele concluzii ale unui studiu la care lucrează de doi ani, reluate practic la un secol după ce Constantin Rădulescu Motru a scris „Psihologia poporului român- Profilul psihologic al românilor". Lucrarea este ., deja considerată cea mai amplă şi complexă din ultima sută de ani. Trăsătura cardinală a noastră este neîncrederea în oameni.
Coordonatorul grupului care reface lucrarea filosofului Constantin Rădulescu Motru, Daniel David, profesor de ştiinţe cognitive clinice la UBB profesor universitar adjunct la Mount Sinai School of Medicine New-York, SUA şi formator în psihoterapie raţional-emotivă şi cognitiv-comportamentală la Albert Ellis Institute, SUA, a folosit la realizarea studiului teste psihologice internaţionale adaptate pe populaţia românească. Pe blogul său a publicat primele concluzii pe care le vom reda şi noi, într-o formă redusă, fireşte, din cauza lipsei de spaţiu.
Cum SUNTEM şi DE CE am ajuns aşa
Munca, familia şi religiozitatea sunt cele trei repere majore care definesc viaţa românilor. Acestea sunt constrânse de o trăsătură cardinală a noastră, şi anume neîncrederea în oameni. „Potenţialul ridicat pentru inteligenţa cognitivă/ emoţională, creativitate şi învăţare -spune studiul-nu este valorificat. Structura de personalitate. adesea defensivă, susţine uneori prea multe aspecte negative (ex. cinism scepticism mizantropie ). Comportamentul este unul care nu se supune uşor normelor şi regulilor. Pe de altă parte, avem o mare nevoie de a ne dovedi valoarea (potenţialul), ceea ce ne face competitivi în muncă; într-adevăr, în condiţii socio-culturale prielnice, competitivitatea se traduce şi în performanţă (vezi succesul românilor din străinătate în mediul academic)".Sub aspect psiho-cultural, „românii caută puterea socială, dar în mod ipocrit, conform unei culturi colectiviste în care nu dă bine să arăţi că vrei să ieşi din rând. O cultură colectivistă este caracterizată de neîncrederea în străini, neîncredere care, la români, amplificată de un nivel scăzut de autodeterminare şi spirit civic, s-a generalizat într-o neîncredere cronică". Pe de altă parte „cultura românilor promovează heterodeterminarea (influenţa tradiţiei/religiei), în dauna autodeterminării (autonomie în decizie), a pragmatismului (interesul personal) şi a spiritului civic. Au un stil cultural represiv şi evitativ, ceea ce îi face să fie defensivi. Defensivitatea se poate exprima în complexe de inferioritate şi/sau, dacă acestea sunt compensate, în complexe de superioritate. In ceea ce priveşte complexele de inferioritate, românii au aspiraţii similare ţărilor vestice, dar sunt mai neîncrezători că le pot realiza şi se simt mereu datori să facă auto şi heterocomparaţii cu alţii mai buni, pentru a se valida".
Relaţia cu religia este una foarte interesantă: „sfidarea, îndoiala şi relativismul sunt mai scăzute, iar conformismul crescut, ceea ce îi face predispuşi spre supunere faţă de dogme. Au un nivel crescut de religiozitate şi văd religia ca foarte importantă în viaţa lor. Deşi sunt foarte încrezători în dezvoltarea ştiinţifică, dacă ştiinţa s-ar ciocni cu religia, 50,2% dintre români ar alege religia".
Cum AM PUTEA FI
Românii sunt perfect integrabili în lumea modernă:,, avem potenţial ridicat (ex. comparabil cu francezii, britanicii, americanii) pentru inteligenţa cognitivă/ emoţională, creativitate şi învăţare. Structura de personalitate permite atât expresii pozitive, cât şi negative, depinzând de noi pe care le modelăm sociocultural. Este o neşansă extrem de mare că mediul socio-cultural din ţară nu ne permite exprimarea şi valorificarea potenţialului pe care îl avem în profilul psihologic de suprafaţă; adesea românii trebuie să meargă în ţări aşezate ca să exceleze şi să-şi poată realiza potenţialul bun pe care îl au".
Cum CREDEM CĂ SUNTEM
Avem o părere bună despre noi, considerând că suntem persoane calde, primitoare, ospitaliere, tolerante, altruiste şi inteligente peste medie: „ne vedem astăzi ca alternând între individualism vs. colectivism, perseverenţă vs. Neperseverenţă/ autodisciplină scăzută şi autonomie vs. gregarism. Această imagine dominant pozitivă este absolut necesară din punct de vedere psihologic pentru a ne forma stima de sine-imaginea/identitatea socială/ predictibilitatea/ justificarea prezentului, ţinând cont de faptul că profilul de suprafaţă nu este foarte încurajator în acest sens".
Cum VREM SĂ FIM
«Deşi românii „se cred" aşa „cum nu sunt", vestea bună este că totuşi „se cred" aşa „cum ar putea să fie"». Există aşadar o şansă foarte mare pentru dezvoltare în direcţia unui model psiho-cultural ideal. Adică să producem „cetăţeni inteligenţi, creativi, adaptabili social, cu un bagaj de cunoştinţe declarative şi procedurale vast, cu o personalitate care susţine comportamente prosociale (ex. altruism/deschidere spre oameni /optimism /empatie etc.)". Prof. David merge şi mai departe: „aş vrea să văd nişte cetăţeni autonomi/ independenţi, capabili de o solidaritate socială formidabilă, generoasă, specifică societăţilor individualiste creatoare de instituţii sociale moderne, dincolo de comunitatea colectivităţilor născută din siguranţa în comun a unor cetăţeni nesiguri pe ei (care în România a generat adesea „clanuri" şi „găşti"). Toate acestea vor putea susţine apoi o sănătate psihică şi fizică bună, cu impact pozitiv asupra creşterii speranţei de viaţă şi a fericirii. Dezvoltarea acestei componente psihologice poate să fie parte a unui proiect de ţară, prin care România să nu fie doar o ţară care a aderat la spaţiul european, ci una bine integrată în acest spaţiu".
.
-->
Răspunsuri