Poate, dacă n-ar mai fi noapte,
Ar obosi cred și lumina
Și oare a cui ar fi vina,
Gândesc coregrafii în șoapte.
Cuvintele izbesc necoapte
De dimineață pân-la cina
Când își refuză vitamina,
Gândesc coregrafii în șoapte.
Scenariul e lipsit de fapte
Diforme, slute, anormale,
Dar nu-i nici plin de osanale,
Gândesc coregrafii în șoapte.
N-ar hiberna filele-n carte,
Poate, dacă n-ar mai fi noapte.
Răspunsuri
Aşa... Un vers mai scurt, rime de rang 3-4 dar hopa! La penultimul vers r cu p s-au încurcat!
Nota mea: (7)
Cred că r-ul și p-ul s-au încurcat în șoaptele coregrafilor. Asta este. Oboseala și-a spus cuvântul, însă dorința de a scrie a învins epuizarea.
Vă mulțumesc, domnule Muntean, pentru sinceritate și notă.
Frumoase cuvinte care mă însoșesc la ceas de noapte.
Sunteți generoasă, doamnă Nicoleta. Vă mulțumesc.