De vreo trei zile și-un pic,
Câinele e-supărat.
Un motan fudul, vă zic
Într-una l-a enervat!
Își plimba blana lucioasă
Legănându-se-nfoiat,
Fix la două palme-n fața
Câinelui înfuriat!
Cum să rabzi așa ceva?
Ah! de-aș putea să-l ajung,
Blana ce i-aș scărmăna
Motanului cel fudul...
Și-uite cum veni norocul
Și stăpânul i-a schimbat,
Câinelui de la gât lanțul,
C-unul lung, cum l-a visat!
Hm! Acum să vadă el
Ce-o să-și mai ia porția!
Il aranjez pe mișel
Când plimbarea și-o făcea.
Și veni matanul mândru
Făr' să știe cel așteaptă.
Când se-apropie, ca vântul
Câinele în dinți-l-nhață!
Mamă, ce mai scărmăneală
Dom' motan și-a mai primit,
Pentru toate zilele
Când pe câine-a necăjit!
Și te mai întrebi de ce
Nu se pot avea ca frați.
Motanul și câinele
Sunt pe veci dușmani, jurați!
de Gabriela Mimi Boroianu
11.04.2014
-->
Răspunsuri
poezie, selectat 13-14-15
Frumos!