O primă temă în cadrul maratonului nostru fotografic este... "Dulce-i vinul... exoctic"!
Priviţi... savuraţi şi... nu oftaţi!
Femeia şi vinul...
... altă femeie... alt vin!
pe la miezul nopţii...
Vinul se bea...
... dar paharele încă nu-s goale...
Aşteptăm continuarea temei în comentarii şi răspunsuri...
-->
Răspunsuri
Imagine din Internet
Imagine din Internet
Imagine din Internet
"Nimic nu se asociază mai bine decât sărutul unei frumoase femei... și-un vin roșu. "
P. Platica
De ce fundul sticlelor de vin este diferit?
Fundul sticlelor de vin este diferit faţă de alte sticle, acestea având o mica “împingere spre interior”. Numele dat acestei gropițe se numește punt. Aceasta are mai multe foloase, mai ales pentru iubitorii de vin.
În primul rând, ea face ca servirea vinului să se facă ma ușor. Ținând sticla din partea de jos, așa cum o fac chelnerii în restaurantele de lux, adâncitura este locul perfect pentru degetul mare de la mână.
Adâncitura din fundul sticlei de vin reține sedimentele din băutură. Unghiul acesteia creează un spațiu îngust, unde sedimentele sunt colectate, în apropierea bazei. Astfel sedimentele nu se mai pot amesteca din nou în vin.
De asemenea, ajuta vinul sa se raceasca mai repede. Punt-urile maresc suprafata de contact intre sticla si vin. Acest lucru ar putea face ca vinul din interiorul sticlei sa se raceasca mai repede.
Îl ajuta sa fie mai rezistent la presiune. O poveste spune ca, in timpul cele mai vechi timpuri, cand sticlele erau de proasta calitate, aceste adancituri puternice ajutau vinurile spumante sa reziste mai bine la presiune.
Ce ziceți de o picătură de vin și un pic de erotică de dimineață?
O zi frumoasă!
Imagini din Internet
"Plăcerea vinului dulciu"
Afară ploua liniștit ... Ea stătea trist la geam, cu o cupă de vin roz și dulce ca mierea. Însă nici dulceața și nici aroma vinului nu-i puteau liniști emoțiile de care era cuprinsă. Îi înțepau tot pieptul. Era prima oară...
Până acum: zece ani i-a fost fidelă soțului, însă sentimentele lor de mult s-au stins, Max avea alte femei cu care își petrecea nopțile, iar ea era singură...
Focul ardea încet umplând camera de culori romantice, roșietice...
Luiza a aruncat o privirea la masa de mult pregătită.
Oare de ce nu vine John? Sau poate nici n-o să vină?"
Când deodată a cineva a bătut în ușă.
Era John.
A sărutat-o cu drag. Avea în mâini un buchet mare de flori și o sticlă de vin roșu.
Pe John la întâlnit întâmplător, într-un magazin. Era colegul ei de la universitate.
Atunci: cu mai bine de zece ani în urmă el îi făcea curte, dar ea... nu-i atrăgea nicio atenție. Era îndrăgostită de Max, care era mai prezentabil fiind bogat.
De multe ori, i-a părut rău, că n-a putut să-l iubească pe acel, care atât de mult ținea la ea, care o iubea pe adevărate.
A luat cupa și a turnat încet vin... pe sânii ei excitați, apoi pe fese, coapse...
John s-a repezit în ea și a început s-o dezbrace...
Toată noaptea au făcut dragoste fiind atât de fericiți...
Au adormit doar spre dimineață.
A fost trezită de John cu o cafea minunată.
El se pregătea ca să plece, însă Luiza i-a zis că soțul va veni doar mâine și l-a rugat ca să mai rămâie.
A luat în mâinile sale inițiativa și iar "s-au scăldat în Marea Plăcerii."
A fost ceva de neuitat: dragostea plină de vin și de plăcere.
Spre seară... el a sătutat-o adânc, și-a luat rămas bun.
Cine știe dacă se vor mai întâlni cândva?
El aplecat, iar ea mai simțea și acum... gustul dulciu al vinului adus de John, în două cu sărutul drag.
A înțeles... că îl iubește.
Text de P. Platica
Imagini: selectate din Internet
-
1
-
2
de 2 Următor →