Eufonia este ceea ce sună frumos, fie că e vorba de cuvinte, muzică sau orice altceva percepem cu simţul auzului. Opusul ei se numeşte cacofonie. Fără alte farafastîcuri docte specifice scorţoşeniei aşa zişilor specialişti în lingvistică, voi intra direct în subiect. Deci numesc eufonie tot ce sună plăcut urechilor noastre şi mă refer la cei care au ureche muzicală, ci nu la afoni, care posibil să fie superiori numericeşte!
Prima întrebare care se pune cu stringenţă este următoarea: în virtutea căror criterii se stabilesc regulile de corectitudine ale unei limbi? Răspunsul cel mai la îndemînă este provenienţa cuvîntului şi variaţiile lui de-a lungul timpului. Dacă vreun lingvist tobă de carte va citi acest articol cît încă mai sînt în viaţă, aş fi curios să aflu răspunsul la cîteva întrebări simple:
De ce „amîndurora” este corect şi nu „amîndorura”?După cum se vede cuvîntul derivă din „amîndoi”, deci de unde este scos acel U şi de cel el ar fi corect, în loc de O? Pentru mine este un mister total de ce s-a ales ca fiind corectă o exprimare ilogică în dauna alteia logice. Ilogică, pentru că nu ştiu de unde apare acel U!
De ce este corect plurarul „chibrituri”, în loc de „chibrite”? Sau „niveluri”, în loc de „nivele”? Dacă formăm o propoziţie în care apare cuvîntul „chibriturilor”, sau„nivelurilor”, mai lipsesc doar cîteva litere pînă să ajungem la Novisad pînă terminăm de pronunțat, cînd alternativa e mult mai scurtă şi uşor de pronunţat: <”chibritelor” sau „nivelelor”! În plus - şi aici intervine eufonia - sună mai frumos a doua variantă, aşa zis incorectă.
Cine a stabilit că„amîndurora” şi „chibrituri” sînt exprimări corecte? Nu ştiu. În baza a ce criterii? Nu ştiu. Ştiu însă şi simt cu propria-mi simţire că sub aspect eufonic, cele două cuvinte redate mai sus, aşa zis corecte, sună complet anapoda pentru urechile mele, chiar dacă nu şi pentru urechile celor care le găsesc corecte!
Aici se mai pot adăuga şi alte barbarii lingvistice,cum ar fi:„hrănătate” în loc de „hrănire”; „focusare” în loc de„focalizare”/concentrare şi lista mai poate continua.Că ultimele două exemple parvin din traducerile incorecte ale unor translatori grăbiţi ori superficiali sau, mai bine zis, afoni, nu este evident un criteriu pentru ca acele cuvinte să intre în limba română în acea formă care ne zgîrie la urechi! După cum nu este un criteriu nici aşa zisa schimbare permanentă a unei limbi, fiindcă în numele ei se pot adopta o mulţime de stupizenii, pe de o parte, iar pe de altă parte nu mai este limba română, ci limba ţigano-româno-engleza di baltă!
Proşti, dar mulţi! zicea careva... Faptul că milioane de oameni inculţi folosesc termeni greşiţi, şi prin repetare, acei termeni ajung să fie adoptaţi de cine ştie ce instanţă obscură ca fiind acceptabili în dicţionare - nu poate fi un criteriu serios de selectare a corectitudinii unei limbi, decît dacă sîntem conduşi din umbră de anumite interese malefice care au ca ţel distrugerea nu doar a religiilor autentice, nu doar a Căilor spirituale milenare, ci şi a identităţii naţiunilor, ba chiar şi a limbii acelor naţiuni, pentru a face un fel de haloimis, că doar aceste spirite malefice, demoniace ori satanice, chiar prin asta se caracterizează, anume haosul şi dezordinea! Chiar aşa zisa nouă ortografie de după 1990 este pentru mine un exemplu evident de intruziune maleficientă cu scop perturbatoriu! Perversitatea acestor spirite malefice este atît de mare, încît depăşeşte cu mult orice imaginaţie a oamenilor oneşti!
Mai clar spus, pentru aceste spirite malefice reunite în arhicunoscuta francmasonerie, a perverti totul, a întina, a dezorganiza totul este „meseria” lor de bază! Există cîteva limbi sacre pe Terra, începînd cu sanscrita, greaca, ebraica, continuînd cu araba şi terminînd chiar cu limba... română, despre care se spune că este mama limbii latine, ci nu invers, cum se credea pînă de curînd! Dacă această afirmaţie este corectă, adică va fi susţinută şi de alte mărturii sau probe în afara celor oferite de fostul consilier papal Miceal Ledwith, care a făcut mai recent această dezvăluire, după Densușeanu și alții (cîteva astfel de mărturii există deja, însă probabil că cei care ar fi trebuit să le ia în consideraţie, au urechile astupate cu alte CONTRA-ORDINE!), atunci începem să înţelegem de ce forţele oculte ale acestei planete dezbină, distrug sau pervertesc tot ceea ce încă ne-ar mai putea aminti de originile noastre sacre sau, altfel spus, pervertesc CONEXIUNILE la nivelul MENTALULUI COLECTIV între indivizi şi originea lor celestă! Sigur că acesta este rolul lor în Creaţia Divină, dar oare menirea noastră ca indivizi este să ne lăsăm înrobiţi de aceste spirite malefice la toate nivelele??? Oare chiar aşa de nevolnici am ajuns CU TOŢII?? Chiar aşa de robotizaţi şi spălaţi pe creiere?? Dumnezeule, dar cum a fost cu putinţă ca o bandă de sceleraţi infimi ca număr să ne jefuiască de toate avuţiile noastre materiale şi spirituale, aducîndu-ne la stadiu de mormoloci??
Încetul cu încetul, încetul cu încetul, pas cu pas, şi noi naivii ne-am lăsat înrobiţi pînă ne-am pierdut aproape totul: şi mintea şi inima şi luciditatea, apoi bunul simţ, simţul frumosului, iar lumea în variile ei manifestări a devenit o cacofonie cosmică, în care prevalează muzica satanică şi filmele horror, pe lîngă pornografie şi corupţie politică generalizată!
„Cînd eşti mort, nu ştii că ai murit. E greu doar pentru ceilalţi. La fel şi cînd eşti prost!“ Dacă destinul nostru a fost să suportăm „biciul lui Dumnezeu“ în urma greşelilor noastre din alte vieţi, care s-a manifestat prin intermediul acestor spirite malefice, oare n-a venit timpul să ne trezim din somnul raţiunii şi al inimii?
Încetul cu încetul, pas cu pas, să nu ameţim prea tare!
-->
Răspunsuri
Citit cu drag!