12. (poezie, cyberpoem, cyberproză, cybereseu)
~ ciclu Matrix – ficţiune coerentă erotică ~
Eros în dimensiuni prăbușite și alte spații deșarte
Dedicaţie: „Trupurilor transpirate ce își scriu propria nemurire, evadând din regula sterilă a convențiilor administrative în penumbra uzinei.”
I: Geografii Clandestine
decor: pe o bancă din lemn jilavă, într-o alee îngustă și slab luminată dintr-un parc pustiu, sub o ploaie măruntă
(el - 31 de ani, tehnician, proaspăt căsătorit, dar captiv într-o relație de fațadă; ea - 27 de ani, biolog, concubină într-un contract uzat, marcată de impulsuri sălbatice)
amprente jilave pe lemnul din alee
miezul nopții înghite fiece zgomot al bulevardului
ploaia măruntă spală ultimele urme
de respectabilitate
suntem doi
numai noi doi
izolați sub ramurile grele
unde fiece contract civil
sau verighetă proaspătă
se dizolvă instantaneu
sub asaltul picăturilor reci
falsul carnaval se stinge
pe lemnul jilav al băncii
mirosul intens de pământ ud
argilă și frunze
ne inundă plămânii încordați în această penumbră urbană
hainele tale
îmbibate rapid de stropii fini de apă
se lipesc de șolduri într-un foșnet lasciv și greu
lumina palidă a felinarului defect
ne caută chipurile
în timp ce primele pipăiri grăbite
deschid preludiul
îmi lipesc buzele fierbinți de gâtul tău de fildeș
găsind pulsația rapidă ce trădează urgența dorinței
fiecare sărut flămând
lasă o arsură curată în beznă
anulând fiece barieră morală
sau politețe artificială
unduirile tale elastice
urmează ritmul ploii de toamnă
pregătind o descătușare brută
a instinctului primar
privesc adânc în ochii tăi mari
reflectând frica
o intensitate febrilă ce îmi penetrează conștientul
nu mai există nicio mască socială
sau alibi administrativ
ci doar foamea oară a unei împreunări de moment
scurge-mă de secrete
îmi șoptești printre dinți
fă-mă să uit fiece contract și fiece trecut steril
palmele mele mari se opresc
pe sânii tăi plini
stufoşi
sfârcurile rigide înțepând materialul ud
subțire
această mângâiere chinuitor de lentă
electrică
îți taie respirația în tăcerea aleii înguste
trupul tău își arcuiește formele peste ale mele
gata să primească impactul fizic al voluptății pure
te pătrund direct
adânc
violent
fără calcul
o pătrundere profundă
ce face banca să trepideze ritmic
strigătul tău ascuțit de plăcere se lovește de arbori
pierzându-se în tăcerea oarbă
a parcului pustiu și rece
ritmul nostru e o eroare de sistem
un dans sacadat
o mecanică oarbă a plăcerii c
e sfidează fiece normă
mă strângi între coapse ca într-o menghină fierbinte
o poartă strâmtă unde sevele noastre se contopesc violent
simt gustul de ozon
amestecat cu sudoarea ta dulce
o savoare interzisă
ce ne spală de minciunile zilnice
nu mai căutăm justificări pentru viața de fațadă
ci ne oferim complet
în această împreunare acceptată
explodăm împreună
sub ploaia ce izbește frunzele uscate
într-o descătușare de pulsații supreme
și extaz simultan
orgasmul ne lovește
ca o prăbușire a tuturor structurilor urbane
lăsându-ne secătuiți de fiece energie pe banca udă
obosiți și fericiți în această grefă ilegală de carne
ascultăm cum liniștea dimineții
se așterne lent în zori
ștergând definitiv
și ultima verigă a realității lor sterile
©unionmetan, 2026
-->
Comentarii