Am în ochi... dulce viziune
Ce-mi produce doar plăcere,
Așa cum inima îmi cere
Ca s-accept azi o Minune.
Eminescu... nu-i „părere”
El apare și îmi spune,
Să compun Sonet pe bune
Fără lacrimi de durere.
Îi strâng mana... langă Mare
Și-l întreb foarte surprins:
Esti Tu Eminescu, oare ?
Poate-i doar iubirea-mi, care
Mi-a creat un dor aprins,
Pentru-acel ce moarte n-are.
Vladimir Nichita / Australia.
18/08/2019
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri
Ești chiar tu? Dulce minune...
Solvele-ncep să se-adune.
Eminescu... Brâncuși... Marea...
(Sonet replică)
Eminescu... EL e Marea,
Iar Brăncusi cu mari „Zidiri”-
Amândoi nasc pomeniri
Cănd Eu le admir azi starea.
Chiar de par doar „amintiri”
Ei străbat iute „cărarea”-
Ce ne-arată des culoarea
De eroi... nu musafiri...
Printre valuri de iubire
Le-adresez o plecăciune,
De specială pomenire.
Apoi am o super știre
Chiar de pare o minune -
Cred în a lor revenire.
Romanie... a mea țară
Chiar dacă trăiesc afară -
Chipul tău e Marea mea
Iar eu m-oglindesc în ea...
Brâncuși și valul de Mare (Sonet replică)
Mă urc pios cu-a mea simțire
Spre prea Măritul Dumnezeu -
Pe o Coloană Infinită-a unui „Zeu"
Ce îl numesc Brăncuși... fără oprire.
Coloana Lui... nu-i piesă de muzeu
Ea e specială ca alcătuire,
Ce îmi produce multă fericire
Și-n Romănia-i liber expozeu.
Pe val de Mare gânduri pun
Mesaj de dragoste supremă,
Atunci când un sonet compun.
Doar gănduri care nu apun
Pe nici cea mai perfectă schemă,
Când de Brâncuși, vreau să vă spun.
Mulțumiri pentru aprecieri... Ioan Muntean, Constantin Bidulescu, Dorina Pop, Nicoleta Mija !
Sonet
O scrisoare printre valuri
Gândul aleargă prin razele de soare,
Culcaţi pe flori de câmp privim cerul,
Vântul poznaș îmi mâmgâie iar părul.
Lumini și umbre alunecă pe mare.
Apusul colorează atât de frumos valul,
Sub pălării fugim de a soarelui culoare,
Ascundem într-o sticlă o mică scrisoare,
Noaptea încarcă cu stele multe șalul.
Nu am să uit cuvintele în sticlă ascunse,
Pe cerul senin al nopții apar stelele,
De valurile mării înspumate sunt atinse.
Am ascuns printre valuri în sticlă visele,
Cuvinte de iubire de vânt departe duse,
Marea repetă printre valuri cântecele.
Gândul și Marea (Sonet replică)
Ți-am simțit gândul ce vine
Soarele ți-l luminerază,
Când tu stai adesea trează
Cu miscări de grație pline.
Inima azi mi se-așează
În căuș de doruri fine,
Ce-s menite pentru tine
Cu Sonet care rimează.
Sunt indrăgostit de Mare
Și de gandu-ți de iubire,
Ce-s o dulce îmbinare.
Vise noi... nouă „cărare”
Valuri multe n-au oprire,
Când produc doar încântare.
NICOLETA !
Vladimir, frumos mesaj,
Bun de dus la vernisaj...
Mă întreb, la o cafea:
Mai ai sonete-n „tolba” ta?
Dacă-i bun de vernisaj
Însemnă că-i fain mesaj -
Iar în tolbă am Sonete
Desigur... zeci de procente !