Pe aleea veții mele
Pe tine... te întâlnesc.
Sunt convins că te iubesc
Cu bune, cât și cu rele.
Pentru trupul tău, nutresc
Admirație-n toate cele,
Ce nu pot să mă înșele
Atât timp, cât mai trăiesc.
Tu, ești fata de la Mare
Ce-o visez la nesfârșit,
Fără ifose speciale.
Inima din piept îmi sare
Și să știi de negreșit,
C-am intenții... ce-s reale.
Vladimir Nichita / Australia.
07/08/2019
-->
Răspunsuri
Nu sunt fata de la mare,
Fiindcă vârsta mă trădează,
Dar am putea sta mult la soare,
Căci însă mă simt o... brează.
Eu, nevasta, vecinul... și Marea (Sonet replică)
Sunt Căpitan de cursă lungă
Nevasta „plange” după mine -
Așa că vezi ce faci... vecine
Și n-o lăsa ca să mai „plangă”.
Se înțelege de la sine
Că „suferă” cât să-i ajungă,
Și-adună lacrimi într-o „pungă”
Sau două... cât mai pline.
Eu sunt pe Mare și-s convins
C-a ei iubire nu e fandoseală,
Și nu-i ceva ce-i doar pretins.
Vecine... nu mă dau învins
Să știi că nu-i de fel greșeală,
De ești cu ea un om „distins”.
Muza și Marea (Sonet replică)
Din larg vin valuri ce îmi spun
Despre ființa-ți minunată,
De pe o Mare adecvată
Pentru dorințe... când compun.
Ești o Minune remarcată
Cu raze unice... ce nu apun,
Ce în Sonete noi le pun
Când mintea mea e inspirată.
Cu exaltări de suflet te doresc
Ca Muză-a visurilor mele,
Pe care sincer o slăvesc.
Chiar dacă ești Imagine, gândesc
Ca să te am în toate cele
Motivul e doar unul... te iubesc !
Eu nu-s „fata de la mare”!
Îmi fac veacul în Banat,
Însă simt că-i sărbătoare
Când cu valuri m-am... „ornat”.
De la Mare în Banat (Sonet replică)
Iubesc fata din Banat
Căci nu-i fata de la Mare -
Al ei trup în ochi îmi sare
Ca urmare-s „terminat”.
Ea-i foarte atrăgătoare
Iar eu sunt neînsemnat -
Poate chiar „neantrenat”
Pentru-așa o „întâmplare”.
Asta-i fată bunăciune
Și-are calităti de „toate” -
Nu glumesc, ci e pe bune.
Dacă cineva îmi spune
Nu te lua de ea bărbate -
Îl „omor”, căci ea-i „minune” !
„Iubesc” fata de la Mare (Sonet replică)
„Iubesc” fata de la Mare
Căci este mereu bronzată -
Căteodată tatuată
Deci în ochi, iute îmi sare.
Este-o fată-actualizată
Căci străini în jur ea are,
Ce-o masează pe „picioare”
Când au mintea-nfierbântată.
Negrotei, nu mai vorbesc
Sunt „perfecți" ca niciodată,
Iar ea-i vede-un dar „Ceresc”.
Ăștia mult o giugiulesc
Cu-o „pasiune „adecvată” -
Apoi iute-o părăsesc.
«Poetul și fata de la mare»
El pe fata de la mare,
O iubea ca pe un soare.
Îi compunea versuri de dor,
Când ea cu alți... făcea amor.
Dar nici el nu o iubea
Doar la pat o folosea -
Așa că dragă Plătică
Te-ai cam „înșelat”...
nenică !
El, versuri îi facea de zor
Ca să fie „fain” amor -
Și cum ea era credulă
Sexul era treabă bună...
Ha ! ha ! ha !
ea... stă cu picoru-n sus
căci il vrea foarte expus -
pentru cei ce îl admiră
și desigur mult „transpiră”...
apoi... talpa ei e-n joc
pentru cel ce-are noroc -
s-o sărute neincetat
atunci cănd e invitat...
Eu i-am sărutat talpa deja, acum sunt sigur... că și prietenul Plătică vrea !