frunze și vise ( Visele nu mor niciodată)

[Nicoleta Mija]

din aripi vântul bate,

cărarea-i acoperită de frunze,

este rece atingerea nopții,

Luna liniștită urmărește,

războiul  ascuns al astrelor.

privirea-și caută dorul,

printre vise  mă reîntorc,

nu-s lacrimi, nu-s șoapte,

sunt visele altui anotimp.

în tolba plină de amintiri,

adun lacrimi și zâmbete,

când tristețea nu poate vorbi.

agățate vise printre frunze,

le culeg,le-ncălzesc în suflet,

mă acopăr cu visele  altui anotimp.

dorul se-mbracă în vise,

frunzele pleacă spre cer,

tăceri printre gânduri nerostite,

ceața îmi piaptănă părul,

printre stele...plouă în vise.

[Petru Plătică]

"dorul se-mbracă în vise,

frunzele pleacă spre cer,

tăceri printre gânduri nerostite,"- minunat!