Străjerii nopții, stelele se-nșiră,
Adierea suspină printre valuri,
În suflet ghemul de vise se deșiră,
Pe cer pescărușii, albe stoluri.
Marea mângâie țărmul, suspină,
Împrăștie Luna buchete albe,
Printre gene visele se adună,
Duse de vânt, înspumate salbe.
Vreau să mă- nec iubite într-n vis,
Dezmierdată de un glas tremurător,
Când cerul peste noi a mai nins,
Prin somn zâmbește liniștit un dor.
Ne ascundem în ghemul de vise,
Pe țărm ne ținem mereu de mână,
De valul învolburat sunt atinse,
Când stelele pleacă , ziua se- ngână.
7.06,2020
-->
Răspunsuri