Ido Bar-el Bagatelle : pictură 1986-2015. Premiul Rappaport pentru Artă Israeliană

[Adrian Grauenfels]

  Ido Bar-el Bagatelle : pictură 1986-2015. Premiul Rappaport 2014 pentru Artă Israeliană 

Ido Bar-el născut în 1959, expune la muzeul Tel Aviv o colecţie de lucrări abundente produse după 1980. Pictorul este sedus de artacontemporană, el experimentează cu materiale diverse aplicate pe suprafeţe diverse, cât şi cu tehnici proprii dezvoltate de artist. Încolecţia prezentată vom găsi afinităţi cu modernimsul European (Marcel Duchamp) iar din curentul israelian sezizam influenţele lui Arie Arochşi Rafi Lavie. Titlul expoziţiei "Bagatelle" este extras din atracţia sa pentru muzică, bagatela fiind o piesa uşoară, volatilă, improvizatoare, deobicei scrisă pentru un unic instrument (în general pian).

Numele era folosit şi pentru diverse jocuri din lemn folosite însecolul 19. Bar-el include în desene sale microfoane, căşti, note muzicale, ecouri ale sunetului şi al acusticii care îl preocupa întinereţe. În alte picturi apar tobe, o harfă, o orgă electronică , obiecte ready made folosite masiv în mixurile sale. 

Bar-el lucrează în viteză, apoi permite un timp îndelungat pentru uscare şi sedimentarea fluidelor folosite. O parte din simboluri sunt luatedin vecinătatea studioului sau din sudul Tel Avivului care abundă cu semne de circulaţie, reclame, materiale de construcţie diverse, mobile dezmembrate, piese de la automobile abandonate, cât şi mingi de fotbal uzate sau biciclete ruginite. Este aici un dublu câştig: o economie de mediu plastic, culori sau pânză, cât şi un efect „arheologic” al obiectelor găsite. Artistul urmăreşte traiectoria obiectelor prin oraş şistudiază istoria lor. Le strânge şi le refoloseşte dându-le o nouă viaţă, propunând interpretări originale care anulează funcţia anterioară .

Toate lucrările au dimensiuni rezonabile. Bar-el insistă ca obiectele concepute să fie portabile, deplasabile de un singur uman. Tot ce culege şi foloseşte se înscrie în acest deziderat. Atenţia pentru dimensiuni,scară, proporţii, dezvăluie adevărată natură a muncii sale carenu începe în studiou. Artistul trăieşte urbea şi pulsul ei, obiectele sunt culese la întâmplare uneori în nopţi de nesomn petrecute pestrăzile marelui oraş. 

AG