E soare! ... E soare! ... E soare! ...
Și-ți scriu din seninul înalt.
Iluzie-ți sunt ... Sunt Vis ... Inspirare ...
Tu-mi ești expirarea de psalt.
Înaltul senin îmi este veșmântul,
Pe el sunt o stea într-un haos.
Tu umple-mi cu cântu-ți mormântul,
Să-mi fie eternul meu paos.
Din albul cireș tu-mi plouă petala.
Când vântul va bate, la mine-o ridică.
Atinge-o cu glonțul făcut de cerneala
Cu care-ai scris șoapta, pe ea, ce să-mi zică ...
Și-acum, ca și-atunci din lumi depărtate,
Cătându-ne-n joc, mângâia-v-om eterul ...
Anotimp de petale spre mine purtate ...
Tu respiri, eu transcend în misterul ...
Cândva ... undeva ... din senin și din vis ...
Muză-n tuș ... Antiteză-n neclar și concis ...
18 februarie 2023
Mara Emerraldi
-->
Răspunsuri