08. (poezie, cybersonet)
ciclul „geometria fulgilor şi alte încercări de lumină”
fulgii mari care încetinesc timpul (cybersonet CDXXI)
fulgii mari coboară-aprinși cu gesturi line
și lumea-ntreagă pare-o carte răsfoită
cu pagini albe moi în aer risipită
ce-aduce-n piept călduri și umbre feminine
lumina se revarsă rece potolită
în după-amiaza blândă caldă în ruine
ca un oftat de iarnă prins în menghine
și curge pe troiene-n liniștea cernită
să simtă fulgul greu rotund aproape viu
se pare că și timpul vrea să stea în loc
să-și lase pulsul lent pe margini de pustiu
în timp ce lumea-alunecă spre alt solariu
privind în sus la albul care cade-n joc
ca un minut de vis ce îl subscriu
*(rima: abba baab cdc cdc)*
©Ioan Muntean, 2025
-->
Comentarii