O toamnă 2016 destul de suportabilă şi care, cel puţin din punct de vedere calendaristic, încearcă să se retragă reverenţios în favoarea sezonului de iarnă. Iubitorii sporturilor de iarnă sunt pe poziţii cu siguranţă, copiii abia aşteaptă să-şi desăvârşească voioşia prin nămeţi şi pe gheţuş, Sărbătorile de Iarnă s-au făcut anunţate deja, fiind atât de apreciate, dar adevăratele griji provocate de greutăţile iernii nu pot fi încă eliminate sau neglijate. Fiecare prognoză meteorologică mai neliniştitoare evidenţiază cât de nepregătită şi vulnerabilă este întreaga societate. Reprezentanţi în plan publicistic ai revistei BlueAir(revistă a renumitei companii aeriene) m-au contactat pentru a realiza un articol referitor la acest sezon şi posibilităţile şi facilităţile pe care le oferă România în acest sens prin staţiunile sale montane. Sper ca în cele din urmă articolul ajustat de două ori să fie publicat.
Deşi am traversat în ultimele luni o perioadă destul de neplăcută care mi-a prezentat, dacă mai era nevoie încă o dată în plus, “omul de paie”, mă străduiesc să nu vorbesc despre neîmplinirile personale induse de semeni sau unele griji întemeiate în plan financiar şi material. Din păcate însă , m-am intersectat în ultimii cel puţin douăzeci de ani cu persoane care aveau venituri importante la stat sau în privat şi plătite tocmai pentru a recruta şi acţiona colocvial şi principial , dar la noi nu funcţionează.
Am constatat în Europa o oarecare relaxare , deşi atenţia tuturor a fost îndreptată dincolo de Ocean. Magnifica Americă a ales noul preşedinte şi părerile au fost deosebit de diverse pe întreg globul pământesc. Deşi consider că viaţa politică a alunecat peste tot către zone pe care nu şi le-ar fi dorit nicio persoană rezonabilă şi mă întreb din ce cauză niciun absolvent al unei şcoli de studii politice nu erupe către plutonul fruntaş al candidaţilor în alegeri, trebuie să accept că oricare cetăţean poate candida în anumite condiţii şi ambiţios fiind poate obţine victoria deplină. Este un drept democratic pe care actualul preşedinte al S.U.A. l-a exercitat şi a reuşit. Cred că dacă va fi consiliat corespunzător, Donald Trumpva reuşi să se descurce mulţumitor, deşi am o imagine mult superioară asupra personalităţii preşedintelui celei mai puternice ţări a lumii. Cred că este persoana care a reuşit să exploateze nemulţumirile unei largi categorii de populaţie din S.U.A., nesatisfăcută precum mulţi britanici de un aflux important şi puţin controlat de imigranţi. Am realizat această incursiune în special datorită participării la un eveniment la care am participat la Librăria Humanitas Oradea. Lansarea de carte a domnului Armand Goşu, expert în relaţiile româno-ruse, corespondent BBC, redactor şef al Revistei 22, a dat curs unor întrebări interioare proprii mult mai vechi, fiind în acest mod mult mai aşteptată şi binevenită. “Eurofalia” prezintă un număr impresionant de articole publicate de către renumitul autor la Revista 22 cu note explicative deosebit de pertinente asupra evoluţiilor politice din Rusia şi a relaţiilor acesteia cu ţările vecine ( în special Ucraina, Republica Moldova ) şi implicarea Rusiei în conflictul din Siria. Nu s-au putut realiza decât scurte schimburi de idei , limitaţi fiind de timp şi ,deşi aş fi dorit să adresez şi eu o întrebare, am fost zoriţi de sesiunea de autografe.
Rusia rămâne bineînţeles una dintre puterile lumii în care trăim, dar eu nu credeam că un conflict precum cel din Ucraina va mai fi posibil în Europa mileniului III. Deşi a fost numit “război hibrid” şi cunosc termenul, caracteristicile şi motivele acestuia, tot nefiresc rămâne. S-a omis să se discute despre BRICS. Am considerat de-a lungul evului mediu Rusia ca fiind un apărător al Europei , iar în epoca modernă Rusia a fost un partener egal al Occidentului, deşi a neglijat multe probleme sociale, iar în secolul XX a ţinut balanţele în întreaga Europă atrăgându-şi criticile, dar nu cred că Rusia va mai fi apreciată în zilele noastre în acest mod. Rusia va trebui să se evidenţieze prin cultura şi ştiinţa proprie şi are ce evidenţia : de la sfinţii Serghie, Vasile cel Smerit la Serafim din Sarov sau de la Antioh Cantemir, Puşkin, Dostoievski, Tolstoi, Soloviev la Soljeniţîn şi Balşoi Teatre , discutăm de Rusiaprofundă , de o cultură autentică care are o şcoală de matematică, militară, aeronautică şi de şah deosebite. Prin această “Livadă de vişini” a societăţii ruseşti contemporane, mă întreb cum de poporului rus , atât de mândru şi viguros, se lasă manipulat şi oarecum dezonorat în acest mod.
O ultimă glumă a domnului preşedinte al Rusiei, Vladimir Putin : întrebând un copil care sunt graniţele Rusiei , iar acesta încercând să contureze un răspuns , Vladimir Putin îi şopteşte zâmbind : “Rusia nu are graniţe”. Şi în mare măsură are dreptate. Marile puteri pot fi prezente peste tot, dar trebuie avut în vedere spre exemplu că doar China, dar mai ales Japonia, au un PIB de 4-5 ori mai mare decât Rusia. În mijlocul unor interese atât de imense geostrategice, financiare şi culturale, pentru stabilitatea lumii şi a Europei trinomul S.U.A. – U.E. – Rusia trebuie să funcţioneze. Ar trebui să apreciem şi umorul rusesc. În copilărie urmăream desene animate ruseşti cu aventurile unui iepuraş urmărit de către lup. La sfârşitul fiecărui episod lupul adresa invariabil acelaşi mesaj iepuraşului : “Nu zaieţ pagadi” ( «Ну, Заяц, погоди!»; Tot te prind eu, iepuraşule ! sau Îţi arăt eu ţie, iepuraşule). Iar recent, cel mai urmărit film – “Snowden”- prezintă câteva disensiuni din interiorul societăţii americane, iar actorul principal al acestei aventuri şi-a găsit loc de cazare chiar la Moscova.
Greutăţile descumpănesc de numeroase ori chiar şi în cele mai evoluate societăţi, în aşa fel încât tindem să ne plângem precum romanii :“Optima sors homini natum non esse”( Cel mai bine pentru om este să nu se nască ). Deşi suferim, nu avem voie să ne lăsăm pradă disperării şi să renunţăm. Cei îndrăgostiţi iremediabil de libertate, dreptate şi adevăr nu pot capitula şi precum trubadurii medievali le vor proslăvi. Denis de Rougemont se întreba în Iubirea şi Occidentul : “Ce reprezintă poezia trubadurilor ? Slăvirea iubirii nefericite”. Mi-am permis o scurtă analiză proprie la cel mai înalt nivel şi poate nepotrivită pentru ceea ce mi-am propus să promovez în aceste rânduri. Îmi cer scuze, dar am considerat necesară intervenţia. Neavând o imagine completă şi toate datele la dispoziţie , bineînţeles că nu pot pretinde o cunoaştere absolută, dar unele observaţii corecte pot încolţi. Istoricul grec Polybios spunea că “istoria parţială contribuie foarte puţin la cunoaşterea sigură a ansamblului. Numai prin împletirea şi compararea tuturor părţilor, precum şi prin asemănarea şi deosebirea lor, se poate ajunge la aceasta; şi numai cine cercetează istoria cu atenţie , sub toate aspectele, va putea să tragă cu adevărat folos şi desfătare” ( Istorii 1,4.).
În acelaşi timp alegerile parlamentare din România se aproprie şi noi întrebări legate de viitoarea configuraţie a vieţii parlamentare româneşti se conturează. Îmi doresc mai multă coerenţă şi denunţuri. Abuzurile în funcţie trebuie sancţionate la fel ca incompetenţele fiecărui angajat. În marea majoritate a situaţiilor nu mai este o problemă financiară, ci una de autoritate. Cred însă că nicio grozăvie nu se realizează fără complicitate şi chiar se sărbătoreşte alături de aceasta. O mână spală pe alta, dar aş dori să trec la lucruri mai apropiate, mai imediate şi mai plăcute.
Am avut de optat între două evenimente care se desfăşurau la aceaşi dată şi oră : o serată de muzică clasică şi un concert în aer liber. Deşi am fost stânjenit de alegerea făcută, în cele din urmă, paradoxal aţi spune, nu mi-a părut rău. Piaţa Unirii din Oradea a vibrat într-un mod feeric, fabulos, într-o desfăşurare aproape ireală şi onirică. Târgul de Crăciun 2016 a debutat cu un concert în aer liber în această frumoasă piaţă publică. Prestaţia renumitei artiste interpret şi compozitoare Paula Seling s-a situat la cel mai înalt nivel , reuşind să captiveze şi să obţină aplauze, iar patinoarul amenajat în apropierea scenei a amplificat întregul moment. Cântecele care au beneficiat de o acustică extraordinară şi jocul copiilor pe derdeluş sau căsuţele cu suveniruri şi produse tradiţionale au adunat, zic eu, peste o mie de suflete atrase de magia momentului. Şi cred că pentru prima dată am avut sentimentul unei “revoluţii culturale stradale”, dacă pot să mă exprim astfel sau dacă puteţi să credeţi că poate exista aşa ceva. A fost ceva cu adevărat superb şi de neuitat. Iar despre Paula Seling pot să spun că a reuşit să îmbine calitatea versurilor cu claritatea interpretării muzicale în modul cel mai profesionist şi adecvat spiritului sărbătorilor de iarnă. Şi nu afirm aceste cuvinte într-un mod întâmplător sau curtenitor. Pentru a rezuma , cred că nu te poţi juca cu cuvintele şi cu sensurile pe care acestea le pot căpăta. Pentru a vă edifica vă propun câteva versuri proprii ( de care nu sunt mândru) pentru a realiza contrastul : “În casă arde bradul /Şi cârnaţii din porc plini de fudulie,/ Cer votcă din sticlă …/ M-aţi înţeles, adică…!”. Într-un domeniu atât de sensibil şi pretenţios precum este cel muzical, şi care devine în anumite momente leac şi refugiu pentru unii oameni, artistul trebuie să compună cu sufletul, să interpreteze cu inima exersându-şi continuu glasul şi exteriorizându-se publicului cu ochii minţii. Speranţele s-au înfiripat în sufletele multora dintre cei prezenţi şi cred că spiritul sărbătorilor a debutat mai mult decât corespunzător. Sunt convins că o atitudine de acest gen faţă de celălalt , o euforie generală de acest fel, bune intenţii nedisimulate, avute pe perioada întregului an ar impulsiona şi motiva întreaga societate şi ne-ar purifica.
Vă doresc Sărbători de Iarnă feerice şi divine , un sfârşit de an inegalabil, de neuitat !
-->
Răspunsuri