IUBITE OVIDIU,
Am văzut oameni exilați pentru crime, pentru idei, pentru fapte reprobabile, dar n-am văzut până la tine un om exilat pentru dragoste. Te-au apăsat prea mult legile lui August care ți-au controlat excesiv viața ta morală. De aceea te-au exilat la Tomis, în cetatea mercantilă greacă de la malul Pontului. La 52 de ani ți-ai lăsat țara atât de iubită căreia îi lauzi izvoarele reci, aerul tare, viile care dau băutura lui Bachus și câmpiile înverzite, averea rurală a tatălui și ai venit aici unde iernile și gerul te-au sălbăticit, luând cu tine doar amintirile unei vieți fericite. Avea dreptate taică-tău când îți spunea că poezia este o meserie nelucrativă și îți dădea ca exemplu pe Homer care zicea că n-a lăsat nicio avere după el.
La 18 ani ai vizitat Orientul, apoi Sicilia, Athena, Alexandria, ai călătorit pe Nil, ai văzut piramidele și mormintele faraonilor și te-ai întors în țară cu o enormă bogăție sufletească. La Roma te-a fermecat o femeie, totam cantata per urbem- cântată în toată Roma, ascunsă sub numele de Corina. Te-ai căsătorit de vreo trei ori, ai avut și o fiică, pe nume Perilla, care sub supravegherea ta cultiva tot muzele. Scriai versuri în grădina ta, răspândită între Via Clodia și Via Flaminia, întinsă pe niște coline pline cu spini, pe un lectulus încărcat cu perne ca un împărat al muzelor.
<Ars amatoria> și <Ars amandi> sunt un fel de istorie spirituală a dragostei unui păgân care a văzut în femeie un animal grațios. Tu dai lecții cum să alegi și să cucerești o femeie, cum să păstrezi iubirea și cum să se poarte femeia cu iubitul. Ești un expert al psihologiei feminine și un rafinat în estetica corporală și vestimentară. Femeile trebuie duse la plimbare, la teatru și la circ, discuțiile cu ele trebuie să fie elegante, cu cuvinte alese, să lași sfiala rustică la o parte, să te destăinui, să-i admiri fața și picioarele. Spui că amantul trebuie să joace teatru, să plângă, să fie amabil, să-și arate gelozia. La însușirile fizice trebuie să se alăture însușirile psihice. <Amorul plăcut se ademenește cu cuvinte dulci! Râzi când râde și ea, plângi când plânge și ea! Încălzește-i la sâni mâinile înghețate! Nu reproșa iubitei defectele. Află un nume măgulitor pentru fiecare defect. Nu întreba de ani, nici sub ce consul s-a născut.>
Tu dai sfaturi și femeilor. Zici că cine refuză pe un cavaler va tremura babă în patul ei pustiu. <+arpele își schimbă pielea, cerbul își înnoiește coarnele, tinerețea femeii nu mai vine înapoi! Femeia să fie elegantă, să uzeze de toate mijloacele ei pentru a atrage un bărbat. Femeia cu cap prelung să-și facă pieptănătura la mijloc, cea cu capul rotund să-și strângă pieptănătura într-un nod în creștet, lăsându-și urechile descoperite. Ia seama la culori, negrul stă bine blondelor, albul oaceșelor, să nu-ți miroase subsuorile sau picioarele, folosește dresurile cu măsură. Asunde-ți vițiile, piciorul urât, gâtul pătat, pieptul diform, nu deschide gura mare, râzi cu măsură, cântă și dansează.>
Naso magister erat...
Roma pe timpul tău devenise splendidă, pe Palatin se ridicase faimoasa domus augustiana și templul de marmoră al lui Apolo, urmat de statuile Danaidelor. Se clădise mărețul Panteon, termele lui Agrippa, porticul Octaviei și frumosul teatru al lui Marcellus. Tu frecventai adesea bazinul de apă al luptătorilor, teatrele, circurile, localurile de noapte, reuniunile mondene, citind adesea din poezia ta erotică.
August, acest mare împărat care cerea reînvierea vechilor virtuți republicane, descopere tocmai în familia lui desfrâul la fiica lui Iulia care, căsătorită de câteva ori, nu purtă credință soților și se dădu la o viață libertină la care participai și tu. Imediat împăratul decretă <Ars amatoria> operă corupătoare, pe Iulia o exilă într-o locație secretă și pe tine te trimise însoțit de câțiva sclavi, renegat la Tomis, unde știrile de cruzime din partea geților deveniseră sperietoare pentru romani.De acum încolo încep lamentările tale; îți repugnă barbaria localnicilor, clima insuportabilă,vara, cu călduri înăbușitoare, și cu ierni geroase unde Crivățul bate sălbatic malurie mării, săpând adevărate figurine din țurțuri de gheață. Acum începi să scrii în grai get și, prin <Tristele> tale ai încercat să-i moi mila unui tiran.
<Dacă la Roma încă vreun ins mă ține minte
Sau numele meu singur trăiește înainte
Să știe că acolo unde începe gheața
Printre barbari Ovidiu își irosește viața.>
Dar ai murit în acest pământ cucerit de Traian cu spada și de tine cu Lira. Templele de atunci s-au năruit, dar stihurile tale au fost redate veșniciei:
<Și dacă nu mă-nșel voi dăinui întruna
Cât lumea va trăi cu soarele și luna.>
Literatura română ar trebui să înceapă cu tine!
-->
Răspunsuri
OVIDIU
METAMORFOZE
http://www.scribd.com/doc/6561868/Publius-Ovidius-Nasso-Metamorfoze
Publius Ovidius Naso
Citeste cartea online gratuita Publius Ovidius Naso
http://www.biblioteca-digitala.eu/carte/142538/publius-ovidius-naso
Da, mulțumesc, Camelia, am să trec prin acestă carte.
cu placere
PUBLIUS OVIDIUS NASO
Tristele, V, 10, 35 -39 si Scrisori din Pont, III, 2,40, IV, 13, 17 -24, 33 -40
Ei (getii) vorbesc o limba intre ei pe care o inteleg,
dar eu trebuie sa ma inteleg prin semne.
Eu sunt aici barbarul, caci nu sunt inteles de nimeni;
cand aud cuvinte latinesti, getii rad prosteste;
cu siguranta ca deseori vorbesc rau despre mine pe fata;
caci am invatat sa vorbesc limba getica si sarmatica,
nu trebuie sa te miri daca versurile mele sunt cumva rele:
eu care le scriu am devenit aproape un poet get
Ah!, Mi-e rusine, am scris o cartulie in limba getica
in care cuvintele au fost asezate dupa ritmul versurilor noastre.
Le-au placut - felicita-ma - si am inceput sa am
faima de poet printre neomenosii geti barbari.
Ma intrebi de subiect? Am adus laude imparatului.
Cand am terminat de citit aceste versuri inspirate de o muza straina,
cand sfarsitul volumului a trecut printre degetele mele,
toti au dat din cap si si-au miscat tolbele pline:
un murmur lung s-a auzit din gura getilor.
Iar unul dintre ei spuse: ''Deoarece scrii astfel de versuri despre imparat,
ar fii trebuit sa fii trimis inapoi sub stapanirea imparatului.''
El a grait intocmai; dar iata, o, Carus, pe mine acum
a sasea iarna ma gaseste sub polul acoperit de zapada.
sursa: enciclopedia dacica.ro/izvoare/htm
Mulțumesc Mihaela pentru completare.