La marginea gîndirii prin constelaţii plouă
Cu fraze începute în cea mai dulce clipă
Cînd în oglinda zilei se sparg perle de rouă
Şi ceru-i mai albastru ca zborul din aripă
Prin alte superspaţii mă duce astăzi gîndul
Că mai avem speranţa de a ne regăsi
Menirea aia sacră de trestii-n care vîntul
Ne cîntă demnitatea umană de a fi !
TEMPLUL DE ZAPADA
dimanche 10 juillet 2011
France
Ard lumînări în templul de zăpadă
Şi ceara rece se topeste-n valuri
În ceasul zilei nuferi or să cadă
Din mările tivite-n veci de maluri
Corăbiile s-au uscat la soare
Şi Carul mare stă cu oiştea-n sus
Se risipesc pe cîmpuri căprioare
Iar umbra unui munte în ceruri s-a ascuns
Driadele superbe cu coapse şlefuite
De vîntul dimineţii, cînd ele-ades răpuse,
După atîtea dansuri perverse şi proscrise -
Dar s-au simţit eterne, suave şi iubite
ISTORIILE LUMII
vendredi 15 juillet 2011
istoriile lumii s-au înnecat în sînge
şi cerul plin de îngeri de mila noastra plînge;
tirani aduşi de vînturi, ce s-au crezut pereni,
ne-au insuflat dorinţa de-a fi cîndva eterni
dar ne mai curge sînge prin trupul nostru pur -
se duc războaie false, dar n-avem alt contur
în geografia lumii se taie-n carne vie,
prin lumi nelocuite se caută comori,
tu du-te fără ginduri, destinu-ţi e să mori
soldat viteaz de care noi vom uita in zori -
ce vorbă minunată e patria de care
luptînd pe alte ţărmuri tu uiţi în continuare
şi crezi că dacă bieţii de insurgenţi străini
mor fără remuşcare au şi ei nişte vini -
dar falsă e dorinţa de-a deveni erou
cînd ţi-au plătit conştiinţa de parcă ai fi zeu!
2
Cînd Hanibal şi Cezar s-au strecurat prin visuri,
Cărînd cu ei iluzii de preamăriri turbate,
au ingonrat, se vede, că noi avem abisuri,
prin care trece-aievea doar cine vrea sau poate!
dar unde te duci, frate, tu nu te vezi firav -
în setea ta de sînge există şi reversul
ce îţi va da ideea că poate eşti bolav
şi-n gindul tău de mire va înflori doar versul-
că-n tine zace fiara, dar tu eşti doar obtuzul,
în timp ce omenira va lua autobuzul!
3
Gîndul că astăzi plouă şi mîine va fi ger
În mine disperarea va înflori şi sper
Că nu-ţi vei da silinţa, suavă domnişoară,
De-a-mi spune că ţi-e rece la mine-n primavară!
Atunci, păşeşte dîrză, pîrleagul te aşteaptă
El este cîteodată simbol pervers de poartă
Dar asta nu înseamnă că vei fi pîngarită -
Iluzia aceasta este doar o ispită
Ci, vin-o, cade noaptea şi eu încremenesc
Iubirea noastră are imbold pur îngeresc
Să te despic în două e visul meu cel pur
Şi-o sărutare dulce aievea vreau să-ţi fur!
4.
lighioane parfumate cu eternitate
mă-ntorc la starea noastră de îngeri decavaţi -
azi omenirea-şi are însemnele gravate
pe efigii de îngeri şi vaşnici sicofanţi
dar care-i adevărul ce ne va da speranţa
că viaţa este fructul unui impuls major,
cînd geme naţiunea şi rîde manutanţa,
la noi în bătătură, cînd joacă repejor!
RIME-NIME
nu pot să caut rime, ele se lasă moi
pe pajiştea albastră a blîndei naţiuni
s-au istovit istorii de regi şi de ciocoi,
democraţia însaăşi e far’ de raţiuni!
POVESTE
duminică, 21 august 2011
-Mă iubeşti ? Mă iei în braţe ? Ţi-e sete ?
-De tine sînt însetat!
-Bea-mă toată, sînt fierbinte ca zăpada...
Şi să te beau m-ai lăsat.
Mi-am pus palmele pe sînii tăi
Erau tulburători şi dulci
Ţi-am mîngîiat pîntecul si m-am simţit
Într-al şaptelea cer, ca un zeu
Apoi te-am culcat în iarbă
Numai păsările ne priveau din cer
Te topeai în braţele mele ca zăpada
Şi buzele tale aveau gustul perelor coapte
Apoi ţi-ai tras rochiţa peste coapse
Şi ne-am pierdut amîndoi prin umbrele din noapte
Te-am rugat să îmi dai ceva
Care să-mi amintească de tine
Şi după ce zăpada cea grea
O să cadă peste mine
Şi mi-ai dat un fir de iarbă
De pe buzele tale l-am luat
Apoi ţi-am mîngîiat sînii
Şi să-i învelesc în sărutări m-ai lăsat
Şi-am băut apă din adîncul fîntînii
Trupului tău ca un însetat
Şi apoi floarea trupului tău
Strînsă între coapsele tale fierbinţi
M-a ameţit şi-mi era şi bine şi rău
Pentru că ne-am iubit ca nişte sfinţi
Peste un timp a trebuit să mă părăseşti
Stăteam amîndoi pe malul unui rîu
-Nai să mă uiţi ? O să mă mai iubeşti ?
Şi ţi-am dat ca amintire şi eu un bob de grîu...
EROTICE
1
dincolo de stea
e blaniţa ta
dulce, grandioasă,
ades mătăsoasă
să o simt aş vrea
dincolo de nea
cu adîncă sete
ce o să m-mbete!
şi, alunecoasă,
dulce, grandioasă,
şi atît de mică -
de destin mi-e frică,
dulce turturică
şi sfioasă, mică!
2
Azi te-am nins cu petale
cu dulceţuri regale
erai pură, fragilă,
că de nu aveai milă
de un sfînt caraghios
ce te-a nins mai prejos;
cerul se risipea
şi nici urmă de nea -
dar erai o sfirlugă
cu antren de fătucă;
unduire duioasă
brazdă-n iarba cea deasă
şi-am pierit amîndoi
într-un colţ de zăvoi
cerul doar ne privea
năimiţi de catifea
tulburaţi de iubire
veşnici pierduti din fire!
3
Vrînd să îi aduc templului tău osanale
m-am prăbuşit în cerul cu petale
atît de dulci pe limba mea calină
dar nu ştiu dacă asta te alină
tu ai un orizont mai grandios
o vale de lumini şi de parfumuri
iar eu trudind fără de vreun folos
mă tem că te îndrept pe alte drumuri
pe unde cavalerii de-altă-dată
aveau şi chei spre fermecata-ţi poartă,
aveu şi săbii care să-ti depice
simbolul tău de blîndă pitulice
dar poate am visat şi tu te stingi
în sabia acelor dîrzi voinici,
în timp ce eu îmi scriu un panageric
ca-n filmele urmate de generic!
4
Să îţi dedic un poem în această lună
Cînd frunzele din parc se rostogolesc pe alei
ar fi ca şi cum ţi-aş da jumatate din viaţa mea
şi din cealaltă jumătate aş face o stea
să îţi spun că aş vrea să fii a mea, pentru doar o secundă,
ar fi ca şi cum i-aş face timpului o fundă
ca să nu uite că eşti numai a mea -
dar ce este secunda, ca să stea ?!
Ioan Lila
TA FLEUR DE PISSENLIT
On entend un chant lointain,
Et seul un rêve entre nous…
Le ciel aux étoiles mûres
Me séduit avec ses chuchotements.
Je les regarde toutes les nuits
Et me demande si elles sont mûres
Comme tes seins doux,
Où mon baiser veut être bercé…
Et entre tes cuisses veloutées,
Je désire boire mon café au lait.
Ta douce fleur de pissenlit
Donne-la moi, mon amour, à moi seul…
Seul un rêve entre nous…
Le ciel aux étoiles mûres
FLOAREA TA DE PAPADIE
Se-aude un cînt de departe.
Numai un vis ne mai desparte…
Cerul cu stelele coapte
Mă amăgeşte cu şoapte.
Le privesc noapte de noapte
Şi mă întreb dacă sînt coapte,
Ca sînii tăi dulci,
În care vreau sărutul să mi-l culci…
Şi, dintre coapsele tale catifelate,
Vreau să-mi beau cafeaua cu lapte.
Floarea ta dulce de păpădie
Să mi-o dai, iubito, numai mie…
Numai un vis ne mai desparte…
Cerul cu stelele coapte…
FIN
-->
Răspunsuri
cam "înmărginite" versurile-poezii din această însemnare... nu prea ştii pe care s-o comentezi mai întâi...