Zile de început de an ale unui Ianuarie 2022 care au adus zăpezi și temperaturi ceva mai scăzute, amintind de iernile de altădată, de straturi de omăt destul de consistente deranjate de copii porniți la săniuș și de problemele legate de circulația generală cu care ne-am obișnuit cu toții într-un mod nefericit, și un debut de Februarie 2022 ceva mai generos, cel puțin în zonele de șes, dar care cred eu că va mai scutura din când în când trena rece și viforoasă a iernii. Doar iubitorii sporturilor de iarnă au putut fi fericiți cu adevărat , fie și măcar pentru o scurtă perioadă. Sărbătorile de Iarnă au trecut cu bine și apa sfințită a fost primită cu bucurie, ritualul mai fiind încă în uz în special în zonele rurale. Astfel Biserica își onorează obligațiile față de enoriași prin ”vizite gratuite” la început de an, de data aceasta în condiții pandemice, e drept ceva mai relaxate…
Speranțele puse în acest nou început de an nu sunt deloc puține, existând și optimism pe deplin fundamentat, mulți dintre noi fiind conștienți că este nevoie de un efort colectiv planetar, dar existând și motive de pesimism, cum este și firesc, accentuate de puseurile de incertitudine și eșecuri politice, economice și diplomatice peste tot pe mapamond. Pragmatismul și oportunismul economic este practicat cu seninătate strivind demnitatea umană și luând în derâdere valori general umane precum corectitudinea, altruismul sau practicile democratice. Lumea noastră a făcut posibile din păcate atât de multe banchete ale lui Trimalchio, încât uneori unei persoane cinstite sau cu înclinații sănătoase îi este rușine să-și prezinte cauza și prejudiciul… Astfel este firesc ca dezamăgirea să se instaureze uneori și observând golul, lipsa de esență în această parte de lume, îți vine să zici câteodată precum vechii țărani că lumea asta ”n-are niciun dumnezeu” (sper că observați d mic de la Dumnezeu)…
Am privit doar cu câte un ochi la proiectele mele mai vechi, am stat majoritar la domiciliu încercând să surprind lucrurile mai bune sau mai rele din jurul meu sau de la depărtări. Două hrănitori puse în curtea principală au atras vrăbiuțe zgribulite, dar active, și pițigoi cu veșmânt verde-galben deosebit de atenți și cu un ciripit aparte. Pe la oraș am ieșit doar în vreo două zile și aflându-mă la biblioteca județeană am participat la evenimentul susținut pentru comemorarea marelui poet național Mihai Eminescu. Microbiomul genialității eminesciene ne protejează și farmecă chiar și acum într-un post-modernism care ne uluiește și nemulțumește deopotrivă. Cred că până în prezent în literatura română acest omuleț bântuit de propriile neîmpliniri și de propria nefericire este singurul care a introdus elemente filosofice profunde și moderne în creația sa poetică și a valorificat dimensiunea cosmogonică în mai multe poeme superbe, lărgind astfel orizontul îngust și imediat utilizat în poezie pe scară largă în epocă. Cât de năucitor și de răvășitor răsună versurile: ”la steaua care-a răsărit/e-o cale-atât de lungă/că mii de ani i-au trebuit/luminii să ne-ajungă”… Participanții au fost relativ puțini din cauza regulilor impuse de pandemie, încă în vigoare.
Prin oraș am mai găsit câte ceva interesant expus în piațeta centrală. E vorba despre un elogiu adus fotografiei adnotată și oferită muritorilor spre aducere aminte și spre a trage învățăminte. Ziua Artei Fotografice a fost sărbătorită prin ”arborarea” unor panouri fotografice provocatoare ale unor artiști fotografi spre deliciul unora dintre trecători… Un domeniu atât de interesant și de sublim de care sunt și eu pasionat. O imagine bine surprinsă cuprinde trecutul, prezentul și viitorul deopotrivă… Plin de emoție la doar câțiva pași pe cursul Crișului Repede am fotografiat o pereche de lebede care leneveau pe malul râului. Erau atât de gingașe încât ar fi meritat o metamorfoză precum cea din ”Lacul Lebedelor”, operă de balet pe care mi-aș dori să o revăd. Fotografia este oglinda și imortalizarea omului și a lumii…
În plan internațional îngrijorează la maxim tensiunile dintre Rusia și Ucraina de teama unui război în Europa, deși am putea spune că toate celelalte probleme au rămas și atâtea necazuri se rostogolesc mâhnind sufletele umane peste tot pe planeta albastră. Cert este însă că toate fricțiunile militare din apropierea sud-estului european și incertitudinile care trenează sau impasurile din relațiile internaționale având ca subiect această parte de continent european vor cauza întârzieri la o dezvoltare armonioasă social-economică a țărilor din regiune și o reținere suplimentară a investitorilor străini bineintenționați. Și astfel unele handicapuri vor da apă la moară gurilor rele. În România populația resimte din plin deja de ceva timp creșterea prețurilor și greutățile cauzate de pandemie. Persoanele rezonabile ar prefera să discute despre operele lui Gogol, Ceaikovski, Cehov sau Tolstoi, să se binedispună cu satirele lui Antioh Cantemir, decât să tremure de frica unui conflict indiferent de dimensiunea lui. Marele gânditor Seneca spunea că își iubește țara nu pentru că e mare, ci pentru că e a lui…
Aș putea spune că am fost entuziasmat când am aflat că moneda euro a împlinit douăzeci de ani de la lansarea propriu-zisă. Motiv de bucurie și de speranțe chiar dacă unele state europene nu și-o permit sau din precauție încă n-au adoptat-o. După eșecul reciproc al Brexitului, cred că acum Uniunea Europeană poate etala acest succes al stabilității și identității sale și cu respect pentru ceilalți parteneri poate privi cu încredere către viitor și către progres. Cunoscută, recunoscută și acceptată peste tot pe mapamond moneda euro a devenit un simbol și o garanție pentru europeni.
Celelalte griji, nu puține, nu le mai luăm în seamă și încercăm să fim ceva mai senini încrezându-ne că nici măcar relele nu vor curge către cea mai rea variantă. Sunt convins că vom reuși să zâmbim măcar din când în când și că vom citi cu plăcere câteodată Micul Prinț sau că vom viziona cu nerăbdare filme SF precum Star Trek…
Aș dori să închei cu un haiku și triolet personal:
haiku
basm de februarie –
Albă ca Zăpada și cei
șapte pitici…
triolet – iarnă viforoasă
e viforoasă iarna asta,
moșul întoarce lemn în vatră…
vremea cea grea-și croi năpasta
e viforoasă iarna asta…
îi fu de mic grija nevasta
și amintirile fereastră,
e viforoasă iarna asta,
moșul întoarce lemn în vatră…
Vă doresc o lună Februarie 2022 îngăduitoare, benefică și prosperă … !
-->
Răspunsuri