Un sfârşit de februarie 2017 primăvăratic pe aceste meleaguri londoneze. Doar unele zile mai ploioase şi cu un vânt ceva mai răzleţ amintea că încă suntem în anotimpul rece. Debutul lunii martie 2017 a găsit natura în cea mai mare parte pregătită de festival : grădinile lipsite de omăt sunt pline de gingaşe floricele , iar tradiţionalul gazon din faţa caselor britanice deosebit de dens şi de o culoare verde specifică lunilor ploioase de vară. Oamenii de asemenea realizează grandoarea momentelor calendaristice şi ,poate uşor nedumeriţi, speră la un anotimp de primăvară cât mai candid şi reuşit.
În ce mă priveşte nu prea am motive de bucurie deocamdată şi nici de optimism exagerat, dar mă străduiesc să mă menţin în privinţa mentalului pe o traiectorie echilibrată. Din păcate ceea ce părea în regulă la sosire în privinţa locului de muncă s-a evaporat doar într-o lună, iar cei care m-au contactat iniţial s-au dovedit a fi doar nişte amărâţi de subcontractori, nişte antreprenori ai marii firme care mă interesa iniţial şi care apoi şi-au dovedit limitele. Aşadar a trebuit să intreprind noi campanii de căutare a unui loc de muncă, potrivit mie, sub presiunea umilinţei şi a surprizelor avute. Din nefericire şi pe aici există neseriozitate şi unii lucrează după principiul : nu contează cine vinde brandul dacă el este imbatabil şi de nerefuzat. Având unele promisiuni, deşi n-am insistat la autorităţile britanice, am luat în calcul şi posibilitatea întoarcerii în ţară. Din nefericire mulţi în această situaţie suferă adevărate drame, deoarece nu au banii necesari pentru a reveni.
În concluzie, fiind degajat de munca care într-o anumită măsură mi se potrivea , am avut timp ca să intreprind o vizită bine planificată în chiar ziua de 1 Martie prin centrul Londrei. Pot să spun că îmi doream mult acest lucru. S-a nimerit chiar de Mărţişor. Despărţindu-mă doar câteva staţii de tren nu a fost prea mare oboseală şi chiar în zorii dimineţii mă găseam deja în faţa renumitului turn cu orologiu cunoscut popular sub numele de Big Ben.
De cealaltă parte a Palatului Parlamentului se vedea al doilea turn măreţ : turnul Victoria. Am vizitat şi Westminster Abbey ale cărei alemente arhitectonice medievale deosebit de pregnante şi bine conturate, absolut fiecare până în detaliu, m-au impresionat.
Oricum esteticul şi gustul pentru frumos nu sunt identice, dar Thierry de Duve spunea că gustul pentru frumos al fiecăruia este un habitus estetic. Continua spunând : “Aţi interiorizat aceste dispoziţii social dobândite , care constituie dragostea de artă, le-aţi lăsat în paragină, îngrijite mai mult sau mai puţin, dar oricum, ele vă constituie la fel de intim precum tot restul personalităţii dumneavoastră”. Aceste motive arhitecturale medievale aproape vorbesc de la sine prin vechimea şi simbolistica lor , întocmai precum în misteriile egiptene cunoscute de către Herodot. Această observaţie îl făcea, de exemplu, pe Alexandre Moret în Misteriile egiptene să se întrebe : „Oare nu folosim şi noi cu acelaşi sens cuvântul mister pentru a desemna atât dramele mistice>> jucate în biserici în Evul Mediu, cât şi dogmele ce depăşesc inteligenţa noastră”? Bisericile creştine au avut şi au un rol determinat în formarea individuală şi formarea personalităţii şi educaţiei personale sau a conştiinţei civice europene. În această situaţie este vorba despre inconfundabila cultură britanică cu tot ceea ce presupune ea: literatură, artă, arhitectură,biserică, regalitate …, o identitate de top la nivel mondial. N-ar trebui să omitem nici limba engleză devenită indispensabilă la nivel mondial, o adevărată limbă latină a contemporaneităţii. Istoricul Tacit a adus un elogiu deosebit oratoriei în Dialogul despre oratori, subliniind splendoarea acestei înzestrări şi numeroasele ei binefaceri. Expresivitatea unei limbi o consacră şi adaugă între valorile umanităţii. Marele istoric roman spunea : “Ce alai de cetăţeni în togă când ieşi în stradă ! Ce privelişte măreaţă când te afli în public ! Ce bucurie când te ridici şi ajuţi pe cineva printre ascultători tăcuţi, toţi cu ochii aţintiţi spre tine!”. În cadrul aceleiaşi lucrări Tacit a realizat o menţiune care m-a determinat să scriu un articol despre longevitate : „Eu însumi am văzut în Britannia un bătrân care mărturisea că luase parte la lupta purtată de Caesar, când îşi adusese oştile în Britannia”.Afirmaţia a contrariat toţi istoricii, deoarece bătrânul britann ar fi avut la acea vreme peste 120-130 de ani.
Prin peripul meu de o zi am intrat şi prin câteva librării pentru a consulta oferta de carte, am cumpărat şi câteva suveniruri şi felicitări. Am avut timp şi pentru a servi un capucino într-o cafenea cu specific franţuzesc. Printr-o ciudată piruetă pe străzile centrale am ajuns chiar în faţa unei statui a lui Cupidon şi chiar înaintea unei imagini din Harry Potter.
Am rămas impresionat de imensitatea acestei platforme urbane centrale, iar Westminster Bridge mi s-a părut fabulos, plin de trecători entuziaşti. Alături de el London Eye mă ispitea să încerc vizualizarea întregului centru londonez de la altitudine. Am renunţat în cele din urmă dorind să fac economie. Regret că nu am vizitat şi Institutul Cultural Român din Londra.
Sunetele orologiului Big Ben îmi amintea de celebra lucrare a lui Jules Verne – Ocolul Pământului în 80 de zile. Reţin de asemenea că am fost întrebat într-una dintre zile de un britanic care-mi sunt originile. I-am răspuns că sunt din nord-vestul României, o parte a Transilvaniei. Mi-a răspuns amabil că a vizitat România, dar doar Delta Dunării şi că a auzit despre mitul lui Dracula din Transilvania. I-am răspuns în engleză :” It s just Bram Stoker fiction”, dar lui îi plăcea legenda. Am vizitat de asemenea Palatul Buckingham pe care l-am găsit în zi de paradă. Gărzile defilau şi cântau, vizitatorii se îmbulzeau venind de pe The Mall sau din St. James Park.Primăvara se simţea peste tot : în aer , printre vizitatori, prin parcuri, printre flori, iar cântecele câtorva cântăreţilor ambulanţi amplificau totul. Era precum într-un fragment din Bachilide : “Serbări senine înfloresc pe uliţi/ Şi arde cântecul, slăvind frumuseţea”.
Aflat într-o stare de beatitudine şi beţie mistică la întoarcere am luat un tren care mă ducea doar într-o zonă apropiată celei unde mă găseam cazat. A trebuit să parcurg vrea 2-3 mile pe jos aşadar, dar nu a fost o problemă deoarece sunt obişnuit.
Urmăresc zilnic ştirile locale şi internaţionale din dorinţa de a fi foarte bine informat. Am constatat diversitatea şi consistenţa acestora în Marea Britanie, dar nu pot să spun acelaşi lucru despre portalurile cu locuri de muncă. În fine, o ştire de ultimă oră m-a extaziat : a fost făcut public anunţul NASA privind descoperirea a nu mai puţin de şapte planete asemănătoare Pământului în acelaşi sistem solar şi nu foarte depărtat de al nostru. Consider acest anunţ epocal. Dacă planeta noastră este tot mai epuizată poate Universul îşi va deschide porţile şi tainele către noi în cele din urmă. Până acum puteam doar spune precum poeta antică Sapho într-un vers : „Iarăşi hora stelelor îşi ascunde/ Strălucirea frunţii, când luna creşte,/ Risipindu-şi, plină, lumina peste/ Negura lumii” . De asemenea veştile privind Brexit-ul nu sunt încurajatoare pentru absolut nimeni.
Vă doresc o lună Martie 2017 în care mărţişorul să vă poarte noroc şi dragoste, să aveţi inspiraţie şi prosperitate !
-->
Răspunsuri