Luceafărului nestins
Când îngerii de piatră
vor încerca să plângă,
tu inimă-ngheţată,
ce pari şi azi nătângă,
pe-o rază sângerie
coboară printre ani
în locuri ce-ai lăsat ,
revino-n Botoşani !
Ai fost şi vei rămâne
romantic literar,
file sunt nescrise-n
iubitul tău ziar,
‘’Timpul ‘’peste timp
pare îngălbenit,
mulţi ce-ai criticat
apoi, ei te-au hulit.
Iubindu-ţi mereu ţara
îi duci şi-n ceruri dorul,
ideea unităţii ţi-a fost
şi crez…şi adevărul,
prin lume-ai colindat,
lăsând un semn de glorii,
prieteni ţi-ai făcut,
cu ei, zidind istorii.
Slavici, Caragiale,
şi Cuza domnitor
Vasile Alecsandri ,
pe Nică din popor,
mulţi alţii: cărturari,
compozitori, artişti,
muză au fost cu toţii
în anii cei mai trişti.
Ai fost şi om politic
multe-ai vrut să faci,
curata-ţi constiinţă
nu te-a lăsat să taci,
ai cunoscut iubirea,
ai vrut-o în altar,
dar ţi-a rămas înscrisă
în teiul secular.
Soarta nu cunoaşte
bareme de ales,
boala grea a lumii
pe tine te-a cules,
‘’Mai am un singur dor’’
ai mai putut a scrie
‘nainte de-ngropare
sub’’teiul sfânt’’… se ştie.
Veşnicia-ţi poartă
un mormânt cu flori,
de ne-auzi chemarea
tu să te-nfiori,
‘’cuvântul nepereche’’
harul nu ţi-a stins
de-aceea eşti şi azi
‘’Luceafărul’’aprins.
-->
Răspunsuri