Mă cuibăresc în amintiri cu porți închise,
Plăcerea lor o sorb din cupe ruginii,
În visele cu tine cad ploi de stele-aprinse,
Vorbesc tristeti adânci, din cerul în fișii.
O mare de iubire pe strune de-amintire
Se pierde în tăcere unui mister incert,
Cum, pescăruși flămânzi poposesc pe fire,
Aștept să vină noaptea cu-al stelelor concert.
În liniștea pictată în gânduri și suspine
Valuri de lumină atenuiază iarăși golul
Un semn să-mi dai și plânsul pare, că-l răpune,
Durerea-i un foc stins și ostoit mi-e dorul.
Mai fac un pas sau doi și trec în altă zi,
Unde cararea mea-i tristețea și lumini.
Note de-amăgire îmi răsună-n corzi
Par însă-ndulcite de îngeri albi, blajini.
E ceață peste gânduri, sau poate o eclipsă,
Să fie doar o boare uitată în zorile pustii?
Așez bucăți de rouă în versuri ce nu-s lipsă,
Crâmpeie vii de gânduri… căci, Tu, n-ai să mai vii.
-->
Răspunsuri