Mă pierd în tine, vară, ca-ntr-o mare,
Când cresc în mine visurile toate,
Ce le-am brodat în cer, adânc în noapte,
Iubirea și speranța las să zboare.
Urzesc din zile fade zori cu soare,
Când valul tău mireasma și-o împarte.
Pe foi pierdute din vreo veche carte
Iubirea și speranța las să zboare.
Și dacă viața nu-mi mai dă culoare
Să te pictez ca-n anii tinereții,
Chiar de m-afund în marea bătrâneții,
Iubirea și speranța las să zboare.
Când, obosind de viață, nu am stare,
Mă pierd în tine, vară, ca-ntr-o mare.
Răspunsuri
Prozodia bună, mesaj aşişderea, metafore frumoase, din nou probleme cu unele asonanţe! Nota 9 (cu regret!!!)!
O vară ca o mare - îmi place, sincer. Un ronset tehnic corect, cu rime de rang 2-3-4. Nota mea este: (8)
Nici eu „nu am stare”,
De aceea scriu,
Chiar de mă-ndrept spre „marea bătrâneții”.
Scriu cu nesaț, până nu-i prea târziu.
Nota:
Și cu mult umor, Pop Dorina. Mulțumesc pentru îmbrățișări!
Frumoasă pierdere în vară și frumoasă regăsire în vers! Felicitări!
Mulțumiri pentru aprecieri, d-nă Gabriela Mimi Boroianu!
Mulțumiri și îmbrățișări, d-nă AureliaAlbAtros!