mini-concurs – ediţia a 5-a – Tu cum îţi bei cafeaua? – mini-inter...
Bucuria cafelei în viaţa noastră (2)
(reportaj-dialog)
După cum am promis revin cu încercarea de a „smulge” câteceva taine despre cum îşi bea cafeaua Rodica Bogdan.
– Din câte am înţeles rerasa, terasa ta de acasă, este unul din locurile preferate de tine în care-ţi bei cafeaua. Are ea ceva special?
– Cu siguranţă. În primul rând poziţionare: e orientată spre sud şi pe trei laturi, din stânga până în dreapta ai în panoramă cerul. Nu tu alte habitaturi, nu tu instituţii sau ceva care să-ţi optureze privirea săa să ofere cuiva vreun cuib de curiozitate iscoditoare. Am aici libertatea de a fi eu însămi, nu deranjez pe nimeni, nu mă deranjează nimeni. Simt orice plăcere din plin.
– Prin diferite mijloace, insinuări sau chiar relatări încerci să faci demnă de crezare ideea că nudismul, naturismul îţi oferă cea mai plăcută ocazie de a consuma şi cafeaua. Acea terasă e un loc special de practicat nudismul? Sau de consumat cafeaua?
– E un sanctuar al cafelei, neîndoielnic. Acum, având această formidabilă configuraţie a locului poţi să spui stop spiritului nudist şi naturist? Da, uneori, în liniştea văzduhului, de dimineaţă până către prânz îmi „cultiv” trupul expunându-l gol-goluţi razelor de soare. Şi dacă nu sunt singură completez cu cultivarea spiritului în cele mai bizare discuţii sau proiecte.
– Vrei să spui că în acel loc nu există pudoare?
– În ziua de azi tu mai crezi în pudoare? Pe această terasă nu sunt totdeauna singură sau cu El, al meu. Oricând poţi fi tu, orcând pot fi ele sau ei care se simt liberi să savureze o cafea nestingheriţi. Crede-mă, nimic erotic nu se întrezăreşte în fapta noastră. Vezi tu, această licoare neagră pe care o sorbim, mai transparentă sau mai puţin transparentă de cele mai multe ori e goală şi ea în recipientul ei. Pentru cafea acel recipient este terasa mea faimoasă!
– Vrând-nevrând ai manipulat discuţia către subiectul tău de taină. Revenim la cafea. Un maestru priceput în arta cafelei sau o maşinărie sofisticată, de ultimă generaţie sunt împreună sau separat recomandate unei cafele de calitate?
– Şi împreună, şi separat şi fără. Până la urmă această licoare neagră magică e numai apă şi cafea. Apa este încălzită şi cineva adaugă praful magic. Artistul (barista parcă i se spune) îşi foloseşte talentul în manipularea acestor 2 elemente esenţiale.
– Te-ai vedea lucrând în acestă adevărată industire a plăcerii cafelei?
– Nu chiar. Nu tot ce este nou este şi bun. Acasă prefer cafeau făcută de mine, la nisip – în ibric – sau la aparatul ce se numeşte cafetieră
– Câte cafele bei tu pe zi?
– De numărat nu le-am numărat şi nu mă chinui să le număr. Le-am măsurat cumva şi cred că cel puţin 1 litru pe zi consum!
– Ai putea sintetiza, secretele tale în modul în care îţi bei cafeaua?
– Tandreţe, lipsa inhibiţiei de orice fel (ar fi un fel de excitaţie, nu?), plăcere, relaxare, exotism, artă. Sunt 7, ca şi întrebările tale!
Rodica Bogdan mi-a demonstrat, cu o senină şi totodată fără o imaginată candoare, că ştie să primească plăcere în folosirea cafelei ca talisman.
**********
500 cuvinte
7 întrebări, 7 răspunsuri
-->
Răspunsuri
Un pic cu tupeu continuarea interviului cu aceeaşi persoană. Dar un tupeu care vă aduce două steluţe, de această dată. **
Mulţumesc de două ori şi de o ceaşcă de ceai!
De această dată ai riscat cm multişor, Marine. Continui subiectul din primul interviu (inedit e doar faptul că ai avut ideea să faci 2 interviuri, pe aceeaşi temă, pe 2 părţi, ca să te încadrezi în condiţiile impuse). NU îl văd însă în finală, cu toate picanteriile Rodicăi. Acors textului doar 1 steluţă! *
Se pare că da, am cam riscat şi m-am ales doar cu 1 steluţă, pentru care îţi mulţumesc... Ban cu ban se face mia!
Zâmbesc! **
"Ceainesc" şi eu... Mulţumesc pentru steluţe...
Acum ar fi absurd să zic altceva decât la prima parte a interviului - reportaj dialog - (felicitări, ai fentat un pic regulamentul care prevedea clar 7 întrebări, 7 răspunsuri; nu spunea nimic de partea I şi partea a II-a, deci ai plusat şi aici!).
În consecinţă din nou ai cele trei steluţe de promovare în finală!
***
Cât priveşte cele 2-3 greşeli de redactare - un ochi vigilent te taxează şi dacă n-a făcut-o în perioada de postări (când puteai face vreo corectură), acum asta e - lasă aşa, vorba Aureliei, juraţii te vor taxa dacă va fi cazul! (sincer, ar trebui să ne rămână şi mie şi lui Matei - tăcutul, ascunsul din spatele juratului, care nu spune o vorbă acum - ceva de lucru pentru corectură, nu?), o face acum pe bună dreptate.
Câteva (puține) cuvinte, la începutul interviului s-au încurcat în nuditatea Rodicuței. Acesta cred că este motivul pentru care le-ai tastat greșit? Am citit un interviu bun și ofer două steluțe.
**
Stăteam acum să aleg la care din voi două să răapund mai întâi - Rodicăi sau Aurelie. Şi am decis, scriu pentru amândouă:
Pofta vine mâncând! Cu siguranţă ne şi cunoaştem de pe timpul în care "lucram" împreună... Poate din acest motiv a ştiut (Rodica) să apese butonul potrivit şi să mă facă să mă apuc de treabă. Oricum, începe să-mi placă, îmi creşte pofta (şi devin mai "cârcotaş" pentru că e uşor să scrii poveşti la sau despre o cafea, mai greu e să transmiţi un stil de a bea cafeaua... Iarăşi, părerea mea!
Din toate cele vreo 30 de întrebări cu care m-ai asaltat, ai ales bine cele 14... Nu ştiu dacă pe celelalte le mai publici... Oricum încă odată, te-ai descurcat!