mini-concurs – ediţia a 5-a – Tu cum îţi bei cafeaua? – mini-inter...
Cafea cu gust de poveşti
(interviu)
– Pentru ce crezi tu că e făcută cafeaua?
– Ca licoare are efectele specifice cofeinei. Dar cafeaua a devenit agent de socializare: e făcută să-i contempli pe oameni, să-i priveşti prin aburul ei uşor aromat, să-ţi spui tu cuva povestea sau întâmplarea de la o altă cafea băută, cu altcineva. altcândva, altundeva...
– Ţi se întâmplă des să fii invitată la o cafea?
– Nu exagerat de multe ori, dar sunt constant invitată de diverse persoane, cunoscute şi, da, chiar şi necunoscute. Accept invitaţiile cu multă plăcere, căci mai ales cafeaua oferită de persoana din faţa mea e ceva sublim: o beau şi simt cum căldura ei mă pătrunde, urcă în mine, şi capăt, încet, încet puterea să visez...
– Crezi că ţinuta adoptată înfluenţează stilul de a bea cafeaua?
– O, da, şi încă cum! În casă poţi avea o ţinuită lejeră, când eşti tu, eventual el – soţm iubit, amant – pornid de la pijama, un halat, un prosop, un pantalon scur, un şorţ... Dar uneori vin musafirii. Dacă sunt vecinii de zi cu zi cu care obişnuieşti să bei cafeaua, oricare ţinută de mai sus e scuzabilă. Alfel, cel puţin un halat e mai indicat. Eu prefer însă nişte rochiţe mai largi... Însă când trebuie să ies din casă, să merg oriunde altundeva să beau o cafea, singură sau cu companie, atunci devine problematic. Cu cine merg? Cum va fi cealălaltă persoană îmbrăcată? Să merg în fustă? În pantalon? La ţinută oficială? Dar dacă sunt în concediu, la mare să zicem... Ce costum de baie iau? Pentru o femeie e dificil să se hotărască, crede-mă...
– Ce poveşti se pot spune la o cafea?
– De toate, pentru toţi. Putem începe cu banalele bărfe despre vecini sau colegi, apoi întâmplări de necrezut care ne-au marcat un anume trecut, sau îţi povesteşti visele, îţi expui nişte dorinţe, plângi că te-a părăsit sau te-a înşelat. Şi ca să fie picant interviul tău: noi fetele vorbim şi despre bărbaţi, cum sunt dotaţi, cum se comportă şi multe alte picanrterii amoroase! Aş povesti probabil despre ce am mai învăţat, cum mi-am revenit din nu ştiu ce şoc, despre vreun animal de companie sau un shoping, sau te-aş asculta pe tine despre teorii ale conspiraţiei sau cum ai devenit „mentorul” mai ştiu eu cărei puştoaice... Nu cred că e vreo limită.
– Am citit undeva despre cineva care a trăit 27 de luni fără cafea şi fără ţigări. Tu ai rezista atât?
– Nu mi-am pus această întrebare, dar poate fi o provocare interesantă. Poate depinde care este miza.
– Dar cafeaua fără ţigară e posibilă!
– Mai mult decât crezi. Eu nu văd o asociere protivită între ele, deşi am fumat şi eu...
– Ca de final, ce ar presupune pentru tine un ritual complet al cafelei?
– În primul rând produsul. Apoi desigur prepararea, servirea, aspectul. După toate astea urmează cele 5 minute de dinainte de consum: mirosul! O cafea bună îţi miroase de la intrare. Urmează consumul: sorbit, sărutat, pupat, gustat, înghiţit, savurat Ar dura vro jumătate de oră. Şi apoi momentele de relaxare!
**********
500 cuvinte
7 întrebări, 7 răspunsuri
-->
Răspunsuri
Mi se pare mie, sau acest interviu s-a depărtat un pic de temă? Oricum, îi acord doar o steluţă. *
Mai departe sau nu, asta e treaba voastră, a juraţilor. Treaba noastră, a concurenţilor, acum, este de a vă mulţumi, măcar cu cun ceai...
Cum mai spuneam, nu toţi avem aceleaşi gusturi, nici măcar în materie de cafea. Pentru mine acest interviu nu se poate califica pentru finală, deşi mi-a plăcut, e corect şi e în temă. E cam greu să faci diferenţă clară între un interviu "off topic" şi unul în temă, dar care nu emoţionează. Primeşte doar 1 steluţă! *
E foarte bună şi o steluţă! N-oi fi în primele 10 texte, dar în primele 20 tot sunt!
Bun interviu. Felicitări!**
Mulţumesc pentru cele 2 steluţe, ofer în dar un ceai cald!
Gata, trecurăm de la reportaj-dialog la interviu clasic. Un interviu cu o persoană greu identificabilă. E ceva făcut de tine, fără ajutorul altcuiva (tre' să recunoşti că la primele două ai primit ajutor nesperat! nu mai zic cum şi de la cine!)... Pentru efort, ingeniozitate şi implicare primeşti cu căldură cele 3 steluţe promovatoare de la mine!
***
O poveste frumoasă, trei steluțe și o... cafea.
***
Marinelul meu, ţi-ai pus vreodată întrebarea cum se bea cafeaua în tren? Apropo de dl. Goe... Că aşa-mi veni acum. Trebuie să fac o precizare: deşi e un interviu cu o "ea", ea nu sunt eu! Chiar dacă interviul luat mie de Marin avea mai multe întrebări decât a publicat!
M-a pus pe gândur chestia aia cu 27 de luni... Păi dacă n-ai cafea, o înlocuieşti simplu cu ceai... Eu cred că nu neapărat licoarea e definitorie la acest obicei, viciu, plăcere... Companionul companioana, gândurile amestecate şi ce rezultă din ele - pe astea le văd eu "în esenţă"...
De-i poveste, sunt prezentă...