Un Iulie 2019 aflat sub razele dogoritoare ale soarelui și un început de August 2019 ceva mai răcoros și umed. Deși uneori temperaturile au fost greu de suportat, majoritatea populației a trăit cu frenezie zilele acestei veri care, zic eu, mai are suficiente de spus. M-am răcorit și hidratat cum am putut mai bine, dar am văzut multe păsări de curte sau păsărele suferind sau ascuzându-se din cauza razelor soarelui. Cele câteva rățuște și gâște ale mamei au ales să se bălăcească, dar la mijlocul zilei preferau să se retragă către zonele acoperite și să moțăie. Alice, un puiuț anglo-nubian de căprioară, privea la toate distinsă,reverențioasă și impasibilă...
Încerc să-mi conturez proiectele viitoare din online mizând mai mult însă pe celelalte proiecte personale destul de interesante aș spune, dar fără termen. Noua generație 5G ar putea reuși sper să intensifice totul și să eficientizeze. Acuratețea și beneficiile acesteia pot transforma în bine întreaga umanitate. Există bineînțeles și rețineri, îngrijorări. Sunt atât de curios ce voi spune peste vreo zece ani despre aceste momente revoluționare ale implementării tehnologiei care evolueză spectaculos aproape anual. Recent am aplicat la o plecare pe Marte prin ejobs. Era o glumă, bineînțeles, dar în condițiile noilor tehnologii și energii ar putea deveni posibile și frecvente într-un orizont de timp nu prea îndepărtat. Și mă bucur că pe Twitter sunt urmărit de către renumita NASA ( nu e puțin lucru). În fine, nu ne rămâne decât să așteptăm cu emoție...
Într-una dintre zile am ales să vizitez orașul Salonta, cel mai apropiat de localitatea natală. Localitatea mult mai bine îngrijită acum pare înfloritoare, deși investițiile n-au favorizat-o. Parcul din fața primăriei este modern, futurist, de invidiat chiar. M-am mirat cum de poate fi menținut astfel în ciuda circulației intense din jur. Celebrul turn medieval salontan putea fi observat, fiind și acum un reper al orașului. Pe o stradă lăturalnică se găsește casa memorială a lui Arany János, o cunoscută personalitate a secolului XIX de origine maghiară. Dincolo de aspirațiile poetice mi s-a părut impresionant că a tradus în limba maghiară Hamlet de W. Shakespeare. M-a surprins că veneau, chiar atunci când treceam pe acolo, turiști din străinătate pentru a vizita casa rustică de pustă a poetului. Pentru a finaliza onorabil plimbarea mea am oprit la o locație cochetă pentru a mă răsfăța cu câteva globuri de înghețată și a mă răcori cu apă tonică. Sper ca data viitoare când mai trec prin Salonta să îmi satisfac papilele cu o porție din renumita carne de bizon devenită o delicatesă și un brand local.
La Oradea parcă sunt mai obișnuit acum și îmi este mai accesibil. Îmi place să stau pe acolo prin câte un parc admirând și Crișul Repede și invariabil trec câte un pic și pe la bibliotecă. Recent însă în Cetatea Oradea un eveniment interesant s-a aflat la prima ediție. Citadel Delivery a propus activități interesante dorind să reunească pasiunile pentru muzică, destindere, poezie,pictură și distracție ale copiilor, adolescenților și adulților. Desfășurat cu sprijinul Cărturești și BCR evenimentul a bucurat timp de trei zile participanții. Am participat doar a treia zi, dar am regretat că n-am fost măcar în două zile. Muzica putea fi auzită pe fond, se putea consuma în liniște câte ceva și admira elementele medievale ale cetății. Am primit chiar și un voucher de 10 lei din partea lui George BCR și m-am bucurat enorm, a fost o surpriză palpitantă. Poeți și iubitori ai genului au recitat și adulat poeme între pauzele ritmurilor muzicale. Puteau fi văzuți tineri întinși citind sau depănând amintiri. Sincer, aș fi dorit și eu o delectare de acest gen sau să am posibilitatea de a bate vreo cinci minute la tobe fără a avea pretenția că știu ce fac cu adevărat... Nu sunt un iubitor înfocat al genului, iubesc muzica clasică și de meditație mai mult, dar uneori mi-aș dori să mă descarc în acest fel. Mă gândeam că aici studia și medita Nicolaus Olahus și contemporanii săi, iar profesori renumiți se străduiau să le fie utili. "Mica Atenă" pulsa atunci ca nicăieri în Europa răsăriteană. Isocrate spunea: "Cetatea noastră a întrecut în așa măsură pe ceilalți oameni în profunzimea cugetării și în arta exprimării încât învățăceii cetății au devenit dascălii altora, iar numele de elen l-a făcut să nu mai fie al unui singur neam, ci să pară că desemnează o întreagă direcție de gândire. Eleni sunt desemnați mai degrabă toți cei care s-au adăpat de la izvoarele educației noastre decât cei care au aceeași obârșie cu noi". Ajuns acasă mi-am pus și eu hamacul ... în gutui și am zăcut așa întins câteva ore sub umbra frunzelor care mă miram că fac față soarelui cu succes. De deasupra, de pe o rămurea, o pisicuță de doar câteva luni pe nume Lilișor îmi urmărea curioasă și jucăușă fiecare mișcare.
În aceiași zi la Oradea serviciul de ambulanță sărbătorea 113 ani de existență. O mulțime de ambulanțe erau prezente și angajații au sărbătorit în piața Unirii, fiind prezente unități din toate județele. La Mulți Ani, urez instituției, angajaților și în special clienților săi.Deși starea de optimism domina, mă gândeam că suntem într-un moment foarte delicat privind intervențiile rapide după incredibilul, monstruosul eveniment petrecut la Caracal. În urma mediatizării celor întâmplate numeroși intelectuali au luat poziție, societatea românească a intrat în febră, a reacționat fiind convinși cu toții că este vorba despre mult mai mult. La nivel național sunt sute, mii de dispăruți, instituțiile cred eu că își cunosc "licențiații" și potențialul lor și nu sunt chiar străine de tot ceea ce se întâmplă. La fel fenomenul s-a manifestat sub diferite forme și la diferite niveluri în toată România cu tentacule la nivel internațional. Ofranda, jertfa celor două tinere pe altarul indiferenței și corupției naționale a tras doar un semnal de alarmă și a înfiorat orice persoană normală și sensibilă. În rest, mi-e frică că mâine va fi ca azi, ca ieri, ca întotdeauna. Aflați în larg fără busolă, constatăm precum într-un fragment al lui Alceu (sec.VI î.e.n.) că am luat apă și că e cam rece: "Mă-nfioară vântul, volbura n-o-nțeleg./Din larg își crește valul freamătul cerc/ în jurul nostru. Prinsă-n spulber/Întunecata corabie aprig/Ne poartă.Hula frânge tăria-n noi,/Atinge unda poala catargului/Și pânza neagră se despică/Larg, clătinându-și în vânt fâșia".
Vă doresc o lună August 2019 cât mai fructuoasă, candidă și lipsită de griji ... !
-->
Răspunsuri