Sunt gata să intre pe poartă, când, Nina îi aminteşte soţului:
- Nelule, am uitat-o pe Monica în maşină.
- Tata-i de vină, dă numai directive şi nu ne lasă timp să-i spunem ce şi cum.
Bărbatul se întoarce la maşină, unde o femeie de 30 de ani stă cuminte şi stingheră, urmărind mişcările din jur.
- Hai Mona, să-i dăm şi Ninei şansa de a-şi arăta competenţa.
Femeia începe a se foi, dar fără intenţia clară de a coborî.
- Măi oameni buni, chiar vreţi să mă faceţi de râsul lumii? se tânguieşte ea.
- Despre asta trebuie să vorbeşti cu nevastă-mea. Eu ce să fac? Aşa aţi stabilit voi. Ai vrut să te descânte cineva şi iaca... eşti pe cale. Hai, că îndată te ia Moşul de mânecă, cine vine aici, vine de bună voie, dar pleacă numai când vrea muşchii lui.
Moşul, adică tatăl de drept a lui Nelu, dar cu apelativ stabilit definitiv de către nepoţi, tocmai se apropie şi cum musafirei nu-i arde de explicaţii, iese din maşină. Moşul o ia în primire:
- Bună seara, domniţă! În vizită sau cu treburi pe la noi?
- Fata vrea să se mărite, tată.
- Aha! Atunci, se pare că nu are încotro, va trebui să rămână peste noapte. Pofteşte! Cina-i aproape gata.
- Ce mâncăm? întreabă fiul.
- Mâncare, mâncaţi ce vă dau sau răbdaţi foame. Şi bagă maşina aia în curte, dacă vrei să nu ţi-o călărească puştimea de pe uliţă.
Obişnuit să fie ascultat, Moşul îşi lasă fiul în treaba lui şi îşi conduce musafira spre uşa deschisă a casei.
În „camera din faţă”, adica prima din cele două ale casei, stăpâna şi Nina rânduiesc masa.
- Îndată suntem gata, spune mama soacră. Stai acolo pe laviţă, copilă.
- Uite aici, Monica, o îndrumă Nina, lasă-i pe bărbaţi în margine, că ei au alte treburi după cină, în beci a mai rămas ceva vin din anii trecuţi.
O mămăligă sănătoasă, o ciulama de pui, usturoi şi castrveţi muraţi îşi fac loc pe masă. Apar şi bărbaţii cu o cană mare de vin, pe care o împart de-a-n picioarelea.
Mona, fată de oraş, nu prea ştie ce să facă şi asistă mută la toată activitatea.
Cu burţile puse la cale, cei doi bărbaţi se ridică:
- Voi, femeile, rămâneţi în casă, noi ne-om culca pe fân, în poiată. Aveţi grijă să-mi hrăniţi şi nepotul, când s-o aduna de pe uliţă. Noi am plecat, mai spune Moşul apucând cana cu restul de vin de pe masă. Asta nu vă trebuie, încheie el, indicând din ochi uşa către fiu-su.
Astfel rânduite toate, bărbaţii se retrag la ale lor, iar femeile rămân să-şi rostuiască treburile pentru care s-au adunat.
- Şi-acum ce facem? întreabă Nina.
- Povestim şi-aşteptăm să se facă miezul nopţii, o lămureşte mama soacră. Ia spune, Mona, ce te doare?
- Nimic, sare femeia nedumerită, sunt sănătoasă tun.
- Nu asta. Ce ai pe suflet, întreb?
- Păi...
- Mamă soacră, doar ţi-am spus...
- Să spună şi ea.
- E mai ruşinoasă.
- La psiholog ai fost, fato? o ia tare bătrâna, făcând-o pe Monica să caşte ochii.
Se vede clar că mama soacră a trăit multă vreme cu Moşul şi că sunt ciopliţi după acelaşi calapod. Cât a fost Moşul de faţă, a tăcut, dându-i prioritate, acum preia frâiele şi nu poţi face hăis ori cea fără încuviinţarea ei.
- Sănătoasă ai spus că eşti, întregă eşti, de urâtă...
Bătrâna face o pauză din treburi şi priveşte către cele două femei aşezate pe laviţă.
- ... prea frumoasă nu eşti, dar nici Nina nu-i mai brează...
- Ce!? face nora indignată şi ridicându-se în două picioare.
- Iaca na! Îi fi vreo zână. Dacă tot te-ai ridicat, pune mâna şi spală şi tu străchinile alea.
Nina, fată deşteaptă, începe să priceapă tactica soacrei şi trece la treabă.
- Fată dragă, dacă vrei să te măriţi, nu-l aştepta pe Făt-Frumos, că nu vine, are alte treburi. I-aţi un bărbat, care-o fi el şi ciopleşte-l cum vrei tu. Ăsta-i tot secretul. Dragostea... e lucru mare, dar se termină repede în pat. Înţelegerea e temelia. Bărbatul vrea multe şi dacă nu-i pui piedici, te lasă. Azi unu, mâine altul şi te trezeşti la bătrâneţe că nu are cine-ţi da o cană cu apă. Ai înţeles?
- Păi...
- Nici un păi! Te duci acasă şi te înfingi în ei... la serviciu, la piaţă... oriunde. Unul trebuie să pice. Nu sta prea mult pe gânduri că timpul trece.
- Şi cu descântecul? Nina zicea...
- Nina vorbeşte să nu tacă.
- Iar te iei de mine? Eu...
- Tu ce? Dacă nu-ţi spunea maică-ta: „ia-l fă, că râmâi nemăritată”, mai căutai şi-acuma.
- Da’ de unde ştii mata ce mi-a spus mama?
- Ştiu. Că dacă nu ne sfătuiam noi, umblaţi şi-auma lela.
- Am să-i spun lui Nelu...
- Da, Nelu. Şi el ca voi. Noroc de noi, cei bătrâni, care mai ştim cum e lumea normală, că voi, tinerii, vă credeţi în filme.
- Mă superi, mamă soacră şi nu mai vin pe-aici.
- Las’ că vii, că nevoile se ţin lanţ.
Nina îşi pune mâinile în şolduri, priveşte spre soacră, apoi se aşează oftând resemnată.
Se-aude poarta trântită şi imediat, pe uşa larg deschisă, apare Ionuţ, nepoţelul de cinci ani, mozolit din cap în picioare.
- Bunica, bunica, uite ce ţi-am adus! şi-i intinde un smoc de floricele de câmp.
Bunica îl ia în braţe:
- Azi le dai mamei tale, uite-o colea!
Copilul se desprinde din îmbrăţişare, năvăleşte peste Nina şi-i bagă sub nas floricelele.
- Vai, iubirea mea! rosteşte mama topită. Mulţumesc frumos! Ţi-a fost dor de mama?
- Da, spune puştiul învărtind un nasture din bluza mamei.
- Şi de tata?
- Da. rosteste iarăşi copilul.
- Tare, tare?
- Da. confirmă el nu prea convins.
- Ia-n mai lăsaţi maimuţărelile, intervine bunica, pune mâna şi şmotruieşte-ţi odrasla.
- Hai Ionuţ, să ne facem frumoşi. Bunica asta e o rea.
- Ba nu, o contrazice puştiul.
- Bine, bine, văd că te-au instruit ca la carte.
Mama şi fiul ies în curte, unde copilul se alege cu o baie rece în ciubărul de lângă fântână.
- O cană cu lapte fierbinte şi în pat cu el, spune bunica. Şi tu lângă el, povestiţi acolo cât poftiţi. Eu cu Mona mai avem treabă.
Se apropie miezul nopţii. Bunica ia o găleată goală şi-i spune musafirei:
- Eu mă duc la izvor să aduc apă neîncepută. Să mă aştepţi în fundul grădinii.
- Dar e beznă.
- E lună. Vino cu mine!
Bătrâna iese urmată de femeie. Se opresc în capătul grădinii.
- Stai aici şi să nu vorbeşti cu nimeni. Vin îndată.
După jumătate de oră şi cu fiori pe şira spinării, Mona e gata să renunţe, dar apare bătrâna cu găleata plină. În apă plutesc petale de flori adunate de cine ştie unde.
- Dezbracă-te! îi spune.
Femeia nu are de ales.
- Nu aşa, de tot.
- De tot de tot?
- Da’ ce, ţi-e ruşine de-o babă?
Asta şi-a dorit, asta are. Ordinul trebuie executat. Rămâne în pielea goală.
Boscorodind repede şi de neînţeles, bătrâna se apropie de trupul gol şi-i toarnă găleata în cap. Mai spune ce mai spune şi-i dă femeii un ţol.
- Pune-l pe tine şi treci în casă de te culcă. Ţine minte, nu vorbeşri cu nimeni.
Cu sufletul chinuit de îndoieli şi dârdâind, mai mult de spaimă decăt de frig, Monica adoarme.
Din poiată încă se mai aud cei doi bărbaţi vorbind, vinul din pivniţă fiind destul. Încă.
***
Peste câteva luni, Moşul şi baba lui primesc invitaţie de nuntă pentru ajunul Anului Nou.
-->
Răspunsuri