07. (cyberpoeme, cyberproze)
~ ciclul Zodiacul Miresmelor Eterne ~
Orbita senzorială a spiritului uman
Motto: „Pământul nu se rotește în jurul soarelui, ci în jurul unui bujor gigantic. Fiecare lună este o nouă halucinație olfactivă prin care universul ne șoptește că suntem, în sfârșit, acasă.”
moneda de nisip a amiezii
miresme de iulie
aerul de iulie miroase-a fier topit în cuve
pielea strânge sarea dintr-un cer de sticlă albastră
simt cum praful cald de siliciu îmi intră-n plămâni
arșița despică limba în mii de ace reci
lanul de secară scoate un sunet de dinți de fier
fiecare spic e un filament ce stochează jar
mirosul de grâu copt are gust de cupru oxidat
soarele fix trage umbrele sub tălpi de ceară
lavanda de azur taie toropeala cu un brici
aroma ei aspră miroase-a gheață din caverne
o dâră violetă ce arde porii însetați
natura își strigă mut setea prin crăpături mari
aparate de cuarț distilează pământul ars
rădăcinile uscate scot un iz de mosc sălbatic
nu mai există umbră totul e expus luminii
o geometrie oarbă a secetei de plumb
furtuna se apropie cu miros de ecrane vechi
ozonul electrizează hainele de in curat
fulgerul mușcă stânca și lasă un iz de sulf dulce
ploaia se evaporă instantaneu pe granit
rămânem nemișcați în acest naufragiu de sticlă
corpurile noastre sunt baterii pline de soare
mirosim a piatră încinsă și a timp strivit în dinți
iulie ne arde masca și ne lasă doar atomi
o pasăre de cuarț lasă o dâră de fum pe cer
mireasma de grâu devine o barieră de foc
suntem prinși în această capsulă de azur pur
așteptând ca noaptea să aducă un strop de frig
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii