Muntele şi Revelaţia
Un cercetător al religiilor nu se poate sustrage de la o simplă observaţie: Marile revelaţii ale religiilor monoteiste se întâmplă la înălţime.
Dacă zeii locuiau în Olimp, profeţii care au urmat, vor urca în mod voit munţii pentru a descifra secrete mistice, pentru a purta discuţii cu Creatorul, pentru meditaţie şi inspiraţie.
Toate relevaţiile sunt percepute de subiect care simte sau aude o prezenţă, percepe o lumină deosebită, vederea unei figuri, teamă.
Toate revelaţiile se petrec pe un munte, departe de tribul căruia profetul aparţine. În Budism muntele Meru este axa lumii, în Iudaism avem muntele Sinai, în Japonia muntele Fuji are propietăţi divine. Foarte des muntele oferă un loc de meditaţie şi revelaţie. Cei trei fondatori a celor trei religii monoteiste: Moshe, Isus şi Mohamed îşi datorează iluminarea spirituală unor relevaţii care se petrec pe munţi. Pe muntele Sinai, Moshe are revelaţia întâlniri cu Dumnezeu de trei ori (Exodus 24:10), Isus este transfigurat pe muntele Tabor (sau Hermon), iar Mohamed capătă Coranul pe muntele Hira, direct din mâinile îngerului Gabriel.
Studii moderne demonstrează că revelaţia se petrece la înălţime datorită schimbărilor fiziologice. Isihasmul de pildă, este o tehnică monastică practicată între secolul 5-15 EN. Tehnica implică o disciplină a respiraţiei, a mişcării capului şi rugăciuni repetate, toate având ca scop prepararea subiectului pentru revelaţia mistică. Ba mai mult, centrele care practicau Isihasmul
se aflau la înălţime, primele pe muntele Sinai, apoi pe muntele Athos. Aerul rarefiat al înălţimii accelera experienţa revelaţiei.
Dar şi mulţi alpinişti, neantrenaţi în context religios, descriu revelaţii la mare înălţime întărind legătura dintre munte şi revelaţie. Cei mai mulţi pomenesc voci, prezenţa cuiva, emoţie, pierderea echilibrului, halucinaţii, sentimentul de frică. În plus, aceste senzaţii apar în singurătatea alpinistului. Evreul Moshe are o halucinaţie vizuală când vede un înger într-o tufă care arde. Apostolii Petru, Iacov, Ioan văd transfigurarea lui Isus şi imaginile lui Elias şi Moshe. Mohamed îl întâlneşte pe îngerul Gabriel pe când urca pe muntele Hira. Cele trei experienţe sunt însoţite de viziuni: foc şi lumină difuză sau strălucitoare (Moshe). La Isus transfigurarea îi face faţa "stralucitoare ca un soare", hainele sale albe ca lumina. Lumina, la revelaţia lui Mohamed conferă numele muntelui Hira: Jabal an-Nur adică muntele de lumină.
Moshe aude o voce care îi vorbeşte din tufa care arde. Discipolii lui Isus aud voci venind dintr-un nor care se adresează lui Moses şi lui Elias. Mohamed aude porunca îngerului: Citeşte! Frica însoţeşte toate cele trei experienţe, care în cazul lui Moshe şi al lui Mohamed se petrec după o lungă perioadă de solitudine pe muntele înalt.
Toate revelaţiile se petrec pe un munte, departe de tribul căruia profetul aparţine. În Budism muntele Meru este axa lumii, în Iudaism avem muntele Sinai, în Japonia muntele Fuji are propietăţi divine. Foarte des muntele oferă un loc de meditaţie şi revelaţie. Cei trei fondatori a celor trei religii monoteiste: Moshe, Isus şi Mohamed îşi datorează iluminarea spirituală unor relevaţii care se petrec pe munţi. Pe muntele Sinai, Moshe are revelaţia întâlniri cu Dumnezeu de trei ori (Exodus 24:10), Isus este transfigurat pe muntele Tabor (sau Hermon), iar Mohamed capătă Coranul pe muntele Hira, direct din mâinile îngerului Gabriel.
Studii moderne demonstrează că revelaţia se petrece la înălţime datorită schimbărilor fiziologice. Isihasmul de pildă, este o tehnică monastică practicată între secolul 5-15 EN. Tehnica implică o disciplină a respiraţiei, a mişcării capului şi rugăciuni repetate, toate având ca scop prepararea subiectului pentru revelaţia mistică. Ba mai mult, centrele care practicau Isihasmul
se aflau la înălţime, primele pe muntele Sinai, apoi pe muntele Athos. Aerul rarefiat al înălţimii accelera experienţa revelaţiei.
Dar şi mulţi alpinişti, neantrenaţi în context religios, descriu revelaţii la mare înălţime întărind legătura dintre munte şi revelaţie. Cei mai mulţi pomenesc voci, prezenţa cuiva, emoţie, pierderea echilibrului, halucinaţii, sentimentul de frică. În plus, aceste senzaţii apar în singurătatea alpinistului. Evreul Moshe are o halucinaţie vizuală când vede un înger într-o tufă care arde. Apostolii Petru, Iacov, Ioan văd transfigurarea lui Isus şi imaginile lui Elias şi Moshe. Mohamed îl întâlneşte pe îngerul Gabriel pe când urca pe muntele Hira. Cele trei experienţe sunt însoţite de viziuni: foc şi lumină difuză sau strălucitoare (Moshe). La Isus transfigurarea îi face faţa "stralucitoare ca un soare", hainele sale albe ca lumina. Lumina, la revelaţia lui Mohamed conferă numele muntelui Hira: Jabal an-Nur adică muntele de lumină.
Moshe aude o voce care îi vorbeşte din tufa care arde. Discipolii lui Isus aud voci venind dintr-un nor care se adresează lui Moses şi lui Elias. Mohamed aude porunca îngerului: Citeşte! Frica însoţeşte toate cele trei experienţe, care în cazul lui Moshe şi al lui Mohamed se petrec după o lungă perioadă de solitudine pe muntele înalt.
Asemănările dintre aceste celebre revelaţii cât şi simptomele înălţimii raportate de alpinişti contemporani au condus la cercetări ştiinţifice care arată efectele înălţimii asupra creierului uman. O primă sarcină a fost măsurarea înălţimii munţilor: Athos - Grecia -2061 mt, Hermon 2841, Jabal An-Nur (Saudia) 2000, Sinai 2600, Tabor (Israel) 588.
Se ştie că situaţia de stres fizic şi psihic (cum se întâmplă când urcăm muntele), duce la secreţia endorfinei care poate facilita auzul vocilor sau sunete, bliţuri de memorie, senzaţia de deja vu, percepţia unei prezenţe, stare de emoţie, frică. Un cercetător în domeniu ( Brugger) a sugerat că şederea prelungită la mare înălţime, în singurătate, produce în creier daune lobului prefontal, care la rândul lor induc lipsa de rezistenţă la stres cât şi pierderea inhibiţiei. Continuând, şederea la mare înălţime afectează şi alte regiuni ale creierului, cortexul mai ales, care duce la deformarea percepţiei de sine cât şi la senzaţii mistice.
Stări de boala înălţimilor (hipobarism) a fost relatată şi de alpinişti care nu s-au aventurat la înălţimi exagerate. Şi ei au avut revelaţii mistice aşa cum au piloţii de avioane care zboară singuri la mare altitudine sau piloţii de helicopter care zboară la 2000-3000 mt. Izolaţia la mare înălţime pare a fi echivalentă cu izolarea într-un ţinut pustiu, deşertic, care prin tradiţie şi de generaţii, produce fenomene mistice.
În epoca modernă, călătoria spaţială sau şederea îndelungată în spaţiu rămân chestiuni de elucidat, fiziologia este de o importanţă crucială în reuşita unei misuni de lungă durată.
Cercetările şi instrumentele oferite de ştiinţa neurocognitivă pot explica fenomenele mistice descrise de religiile pomenite. Un vast articol (NG) despre zborul spre Marte tratează problemele psihologice şi fiziologice ca fiind mai grele decât cele tehnice întâlnite în misiune. NASA face de ani experienţe pe voluntari care se izolează claustrofobic pe perioade îndelungate. Studiul şi analiza semantică a textelor religioase ale revelaţiilor, combinate cu monitorizarea unor persoane expuse la situaţii similare aruncă lumină în mecanismele neurologice care explică revelaţia mistică.
Este evidentă azi, legătură între altitudine şi experienţele mistice relatate în decursul istoriei. Mecanismele neurale susţinute de ramuri ca neuroimaging şi tomografia computerizată descifrează secretul legendelor din care civilizaţia noastră îşi trage seva şi credinţa.
Din cele trei revelaţii pomenite, mai puţin cunoscută nouă este Inspiraţia Divină, transmisă de Allah apostolului sau Nabi Mohamed, aşa cum e povestită de Islam, în cartea Revelaţiei (Al-Bukhari,3: ‘‘Aisha’’), fragment pe care îl traducem aici:
Nabi obişnuia să se izoleze în grotele din Hira, unde se ruga timp de multe zile... Deodată adevărul poposi în grota în care se afla. Îngerul veni la el şi îi ceru să citească. Profetul i-a răspuns: "Eu nu ştiu cum să citesc" şi a continuat: îngerul m-a prins şi strâns neîndurător, insuportabil. Mi-a dat apoi drumul cerându-mi iar să citesc şi eu am zis: "Nu ştiu cum se citeşte". Din nou m-a prin şi strâns, Citeşte! dar eu nu ştiam să citesc. A treia oară m-a eliberat din strânsoare şi mi-a zis: "Citeşte în numele Lui care a creat tot ce există, şi pe bărbat din noroi. Citeşte! Domnul este generos". Apoi Profetul s-a întors din munte plin de inspiraţie cu inima bătând nebuneşte. S-a dus la Khadija bint Khuwailid (*) şi i-a spus: "Acoperă-mă", ea l-a acoperit până i-a trecut frica şi i-a spus tot ce s-a întâmplat.
(*) prima să soţie şi observantă a Islamului
Munţi înalţi, Asimetrici
Nu se compară auriul soarelui răsărit la orele adormite
îmbrăcată în fâşie de orizont
erai tu Doamne
îţi vorbea inima şi o căldură plăcută
împletea ochiul tău
cu flori de câmp
şi stelele
fugeau flamande din gura Ta
visam muntele
inima se înălţa cât mările, anii, soarele
şi pluteau infiniturile peste ea
în sânu-ţi norii ca ochiul care tremură
se închide şi doarme
dorm, apoi mă închin
tremură ochiul ca norii
şi sanu-ţi peste infinituri, plutea
soarele anilor tăi la mari înălţimi
şi inima la munte visa
gura flămândă fuge
cu stelele, peste flori de câmp
naiv ochiul tău împleteşte
o plăcută cădere
Uite orizontul, o frântură de haină
la adormite ore, dimineaţă, aurul din soare răsare şi piere..
Adrian G 2017
***
surse:
Shahar Arzy , Moshe Idel , Theodor Landis, Olaf Blanke
Laboratory of Cognitive Neuroscience, Brain-Mind Institute, Ecole Polytechnique Federale de Lausanne (EPFL), Lausanne, Switzerland
Department of Neurology, University Hospital, Geneva, Switzerland
Department of Neurology, Hadassah Hebrew University Hospital, Jerusalem, Israel
Faculty of Humanities, Hebrew University, Jerusalem, Israel
-->
Răspunsuri