Din Eva păcătoasă, sfîntă mamă, m-am zorit
S-aduc în casă un scîncet de copil, – însorit –
Oglindit în ochi duioși, scăldați în lacrimi, pîraie,
Ocrotitoarea mea, ce mă legănai în copaie,
Dar nu am văzut în tine o femeie.
Zămislitor de muguri, mijind în primăvară,
Mlădiță sprintenă, făcînd pași de căprioară,
Cu necuprinsu-n suflet, – izvor de bucurie –
Mă îndemnai, la joacă, să-ți țin companie,
Dar nu am văzut în tine o femeie.
Înălțîndu-te, cu seva pulsînd în tinerețe,
Chip modelat, de neasemuită frumusețe,
Mi-ai pus pe ochi o cortină de reverie
Și aș fi vrut să-ți spun că te iubesc, la nebunie,
Dar nu am văzut în tine o femeie.
Cu vorbele înghețate pe buze, m-ai crezut
Nesimțitor la amintiri ce ne legau de trecut,
Neputința fărîmînd o veche prietenie
Și-aș fi vrut ca iubire-mi să-ți cadă în robie,
Dar nu am văzut în tine o femeie.
Adîncă prăpastie a timpului ai pus între noi,
Lăsînd alte brațe să mă-nlănțuie, ca să facem...doi,
Singurătatea s-o divorțeze de... văduvie –
O salvare de zbor frînt în lunga călătorie...
Dar nu am văzut în niciuna o femeie.
Că am fost cu ochii deschiși și nu a văzut nimic,
Trag cortina timpului, ca s-o iau de la-nceput,
Iubirii, ca să se-aprindă, îi trebuie o scînteie,
Sufletele să le sudăm, cu flacără, pe vecie,
Că acum văd în tine o femeie.
MdRaesculum 17.04.2013
-->
Răspunsuri
Frumos poem Mircea...Felicitări!
Mircea uite că sunt femeie dacă nu ai stiut îţi şoptesc acum