În dansul ploii sacadat
Ce bate-n geamul vieții spart,
Îmi umple suflet cu duios,
Melancolie și frumos.
Frumos țesut din amintiri,
Ce picură din coviltiri
Cu nori gri, fără lumină
Dar din lacrima divină.
Divin e ritualul, ploaia,
Liniștea-i sfințind odaia,
A strâns și stele de pe cer
Și cade-n ritm pe lăvicer.
Lăvicer țesut de timpuri
Din fir crud de anotimpuri,
Jocul ploii îl ascultă
Și, gemând de frig, salută.
Salută timpul ce-I grăbit,
Apoi, și codrul desfrunzit.
Numără nori de pe ceruri,
Zile lungi, nopții misteruri.
Mister care primenește,
Fiecare ce-și dorește,
Primăverii îi dă rouă
Peste verde haină nouă.
Haină nouă, mătăsoasă
Dă și verii-n timp de coasa,
Roșul florilor de mac,
Nuferi albi plutind pe lac.
Pe lac pleata își răsfrânge
Salcia toamnei când plânge.
Inimi frânte iar, de doruri
Călătoarelor în zboruri.
Zboruri spre lumini și soare,
Vis s-ajungă fiecare,
Lasă iernii tot ce-a vrut
Să-și întindă așternut.
Așternut de liniștire
Unde țesem cu iubire
Povesti, ca la gura sobei,
Născocind povestea vorbei.
Autor: Maria Calinescu
-->
Răspunsuri
... răbdări prăjite...
nu va inteleg...oricum multumesc ...