Lumina s-a ascuns timidă-n mare,
Răcoarea doarme pe malul răvășit
De pașii zilei care a răgușit.
Noi refuzăm să mergem la culcare.
Nimic nu este însă precum pare…
În taina nopții magia s-a sfârșit?
Privindu-te, fără să vreau, am roșit.
Noi refuzăm să mergem la culcare?
Vântul se-ncurcă prin gânduri impare,
Rebela dorință nu zace-n nisip –
Pulsează, agățată pe al tău chip.
Noi refuzăm să mergem la culcare!
Îmbrățișarea are gust de sare,
Lumina s-a ascuns timidă-n mare.
Răspunsuri
Ca de început un ronset tehnic bine realizat, cu rime de rang 3 şi 2. Şi-avem îmbrăţişări (sărate), magie, taine... Nota mea este: (7)
Și nota e puțin... „sărată”, însă nici ronsetul nu-i perfect. Vă mulțumesc, domnule Muntean.
Marea stăpânește zarea,
La malul mării îmi schimb starea.
Când soarele fuge în noapte,
Ascultăm a valurilor șoapte.
Chiar dacă nota dumneavoastră, doamnă Nicoleta, a pășit pe făgașul multiplicării (ne se știe din ce cauză), eu vă mulțumesc pentru minunatul catren și pentru lectură. Pupici din Timișoara.
Bună dispoziție și... o îmbrățișare... cu gust de sare
Vă întorc îmbrățișarea,
Însă țin la mine... sarea.
Imagine din Internet
Sugestivă imagine, dragă Petru. Mulțumesc.
Mi-ar fi plăcut, dragă Petru, să ne confruntăm prietenește la acest concurs. Poate timpul nu ți-a permis sau cine știe, poate ronsetul nu ți-a tras cu ochiul. Nu-i nimic, voi insista să ne „duelăm” la viitoarele concursuri pe care le va organiza domnul Muntean. Pentru mine au început să fie o provocare profilifă.