La ceas târziu adesea drumețesc,
Cu visul pribeag mă întâlnesc,
Luna ne luminează mai stins,
Pleoapele zâmbesc într-n vis.
Prin val de liniști trece Luna,
Tremură neliniștită în vis geana,
Un zâmbet mângâie un chip,
Ascuns într – un grăunte de nisip.
Cuprinde în el albastru infinit,
În care adesea ne-am rătăcit.
Prin bolți de frunze multe stele,
Lacrimă ascunsă printre ele,
Urma pașilor numai valul o fură,
În foșnetul tăcerilor marea murmură.
Înfloresc în noaptea senină vise,
De valul învolburat sunt atinse,
Când Luna își ascunde bine fața,
Se scutură adesea dimineața.
Îmbrățișați pe a Timpului nisip,
Lacrima mângâie încet un chip.
-->
Răspunsuri